Cum vă spuneam, puțin înainte de miezul zilei am autocar TOKS (din concernul Eurolines) spre Rīga. Vreau să mai văd doar biserica ortodoxă Sf. Nicolae aflată la doi pași de ”casă”. Predau patul (de obicei se spune ”predau camera”) și cu salutările de rigoare pornesc la drum. Și cu cei doi rucsaci, unul în față și unul în spate! Lângă Linnamuuseum/Muzeul orașului vedeți biserica dorită în care, timid și diferit față de ceilalți, parcă primesc binecuvântarea pentru drum. Cuvintele sunt în rusă, sensul îl înțelegi fără să cunoști limba! Ies din orașul vechi spre port și pe strada Ahtri fac dreapta spre autogară.
As I was telling you, I have a bus TOKS to Rīga a few minutes before midday (from Eurolines group). I only want to see the St. Nicholas orthodox church near by my "home". I leave the bed (ussually we say "leave the room") and with all the greetings start my way. With the back and the front packs! Near Linnamuuseum/City Museum you can see the church where, shy and different from others, I feel like receiving the blessing for my way. The words are in russian, you understand the meaning without the language! I get out of old city to the harbour and on Ahtri street I turn right to the bus station.
Pe dreapta (vis a vis de muzeul de arhitectură) se vede un complex de magazine nou amenajat dintr-o veche fabrică. Google maps spune ceva de Tantsupeomuuseum/Muzeul celebrării dansului... Îmi place cum e amenajat pe aici (deși un pic artificial) și trec de un rând de melci de beton colorați. Să-mi fie cu iertare asocierea, în serile trecute văzusem astfel de bariere auto pe străzile din orașul vechi și mi se părea că seamănă cu niște rahați imenși de câini! Ca să schimb traseul, merg tot înainte pe strada Tuukri până la biserica metodistă estoniană pe care acum o văd/vedem dintr-un alt unghi :)!
On the right (opposite to architecture museum) we see a shop complex made in an old factory. Google Maps says about Tantsupeomuuseum/Dance celebration museum... I like the arrangement here (a little artificial though) and I pass a line of concrete colored snails. Forgive my association, in the last evening I saw this kind of traffic barriers on the streets in old city and they looked like huge dog shits :)! For changing the route, I continue on Tuukri street to estonian methodist church which I/we can see from a different angle :)!
Intru în cartierul Kadriorg plin de case acoperite cu lemn, foarte frumoase și liniștite. Aproape fiecare din ele cere să fie pozată! Printre ele dau de muzeul Jaan Poska, unul din fondatorii națiunii estoniene. Din 1904 până în 1917 avansează de la membru al Consiliului orășenesc din Tallinn până la primar al orașului, în 1917 devine comisar guvernamental al Estoniei și în 1919-1920 lider al delegației estoniene în timpul discuțiilor de pace cu Rusia Sovietică. Mai multe informații puteți citi pe site-ul muzeului, eu doar am văzut asta de afară.
I enter Kadriorg neighborhood with wooden, beautiful and quiet houses. Almost each of them asks to be pictured! Among them I find Jaan Poska museum, Jaan being one of the founders of estonian nation. From 1904 to 1917 he advances from member of Tallinn City Council to Mayor, in 1917 he becomes Governamental Commisioner of Estonia and in 1919-1920 leader of estonian delegation during peace talks with Soviet Russia. You can read more on the museum's site, I saw this info from outside.
La 11.20 sunt la autogară la peron, văd că autocarul merge până la Varșovia (ehe, peste vreo săptămână ajung acolo!), doar mi se verifică biletul și cartea de identitate (este cursă internațională) și îmi pot alege eu locul. Bineînțeles că îmi aleg unul din locurile cu spațiu mai mare pentru picioare, de după ușa din mijloc. Avem wifi și prize gratis!
At 11.20 I reach the bus station and the platform, I see that the bus goes to Warsaw (well, I'll be there in about a week!), they check my ticket and the ID card (it is an international trip) and I can choose the place. Of course I choose one of the places with larger feet place, after the middle door. We have wifi and plugs for free!
La început autocarul iese spre Tartu, ceea ce mie îmi pare altă direcție. Recunosc, printre altele am luat de la centrul turistic și o hartă a Estoniei și nu am studiat-o prea mult. Doar acolo la centru mă bătuse un gând să merg și în Tartu (al doilea oraș ca mărime, puternic centru universitar) și tot ce am găsit de cazare era cam scump... Autocarul face cumva și iese din oraș printr-un cartier cu case de lemn cu grădini largi, verzi și greu îți dai seama când ai intrat în pădure. Mai sunt case, mai sunt păduri. Mi-au părut ceva mai multe defrișări decât în Finlanda și totuși e multă pădure și aici. Tot uitându-mă pe geam, timpul trece și mă trezesc după o oră și jumătate (am trecut doar prin câteva mici localități) că intrăm într-un orășel ceva mai mare. Facem la un giratoriu stânga, apoi după vreun kilometru dreapta și oprim în centru. Nu e o stație propriu-zisă, e de fapt o veche gară acoperită cu lemn. Suntem în Pärnu!
First the bus goes to Tartu which looks like a different direction. I recognize, I took a estonian map from the touristic center and didn't study it too much. Only at the center I had in mind to go to Tartu too (the second city as size, strong universitary center) and all acccomodations were expensive... The bus goes out of the city through a wooden houses neighborhood with large and green gardens and you hardly see when you are in the forest. There are houses, there are forests... More deforestations than in Finland and still a lot of trees... While looking on the window the time passes and I find myself after 1.5 hours (passing just a few localities) entering in a bigger city. We turn left at a roundabout, then right after one kilometer and we stop in the center. There's no special bus station, it is an old railway wooden station. We are in Pärnu!
Pärnu, capitala de vară a Estoniei, este o foarte cunoscută stațiune de vară aflată la vărsarea râului Pärnu în golful omonim. Primele băi cu noroi au fost construite aici la începutul sec. XIX şi atrag şi acum clientelă înternaţională pentru terapii ca masaj cu noroi, hidroterapie şi inhalări. Zona Pärnu are 242 de kilometri de coastă și atrage prin plaja fină cu nisip alb din oraș. În centrul orașului pot fi găsite chiar Poarta Tallinnului (construită în 1690) și Turnul Roșu rămas din citadela de sec. XV. Orașul găzduiește multe evenimente culturale ca festivale de operă, expoziția de nuduri sau festivalul de film antropologic.
Mi-a ieși în ochi o mică locomotivă cu vagonet pentru cărbuni. Locomotiva marchează 110 ani de la deschiderea stației feroviare Pärnu. La 5 octombrie 1896 a avut loc ceremonia de deschidere a primului tren de alimentare pe linie îngustă între Pärnu și Valga (125 de kilometri). Pe 6 octombrie la ora 12.00 a plecat primul tren spre Valga în aplauzele publicului. Parcă vorbim de trenurile din Vestul Sălbatic :D! Într-un an linia a fost extinsă până la Viljandi și până în 1900 până la Tallinn. Viljandi este o altă posibilă destinație estoniană fiind în apropierea cunoscutului parc național Soomaa! În 1923 liniile au fost naționalizate și până în 1939 s-au extins până la 909 kilometri! În 1944 clădirea stației de tren a fost distrusă de bombardamentul sovietic și în 1960 stația de pasageri a fost transferată pe strada Pikk unde se poate vedea și astăzi o parte din peron! Stația de pasageri este înlocuită cu actuala stație de autobuz. Depoul de motoare și clădirile adăpostesc acum un centru comercial. În timpul perioadei sovietice liniile au fost desființate (1968-1975). Ultimul tren de la Pärnu la Ikla a mers în 1972.
Mai fac câteva poze prin micul centru (avem doar 20 de minute pauză deci nu pot pleca prea departe) și pornim la drum pe pe malul golfului Riga. Observați scrierea diferită: este vorba de caligrafia engleză și letonă!
Pärnu, the summer estonian capital, is a well-known summer resort at the mouth of Pärnu river in the homonym bay. The first mud baths were built here at the beginning of XIX century and they still attract international clients for mud massage therapy, hydrotherapy and inhalations. Pärnu county has 242 kilometers of coastline and attracts with the fine white sand beach in the city. In the center of the city one can see Tallinn Gate (nuilt in 1690) and Red Tower from the XV century citadel. The city hosts cultural events like opera festivals, nude art expositions or anthropologic film festival.
I was flashed by a small coal train engine. The engine marks 110 year from the opening of the railway station of Pärnu. On October 5, 1896 was the opening ceremony of the first narrow gauge feeder between Pärnu and Valga (125 kilometers). On October 6, 12.00 p.m. the first train left to Valga in the cheers of the crowd. We are like talking about Far West :D! In one year the line was extended to Viljandi and until 1900 to Tallinn. Viljandi is another possible estonian destination in the vicinity of the Soomaa national park! In 1923 the lines were nationalised and until 1939 they had 909 kilometers! In 1944 the building of the railway station was bombed by soviets and in 1960 the passenger station was transferred to Pikk street where we can see even today a part of the platform! The passenger station is replaced with the today bus station. The engine depot and the building host a commercial center. During the soviet time the lines were removed (1968-1975). The last train went from Pärnu to Ikla in 1972.
After a few pictures around (we have 20 minutes break and I can't walk to far) we continue our way on the shore of Riga bay. You notice the different english and latvian writtings!
Ce este Ikla? Ultima localitate din Estonia în drumul spre Rīga. Până aici drumul este foarte constant, aproape plat și mai tot timpul prin pădure. După ce trecem granița (marcată doar printr-un panou informativ) după o mică plajă vizibilă, singura diferență a drumului este apariția mai multor dealuri și pante. Trecerea prin Salacrīva mă asigură că acum suntem în Letonia (Google Maps pe telefon). Când nu ai prea multe lucruri de făcut, una din ele (dacă nu poți dormi) este să urmărești pe hartă cam pe unde ai ajuns!
What is Ikla? The last estonian locality on the way to Rīga. Until here the road is constant, almost flat and in the forests. After the border (marked by an info panel after a visible beach) the only difference is the appearance of more hills and slopes. The pass through Salacrīva assures me of being in Latvia (Google Maps on the phone). When you don't have to many things to do, one of them (when you can't sleep) is to follow on the map where you are!
Se adună norii și începe ploaia și îmi vine în minte titlul ”Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu/Dan Barbilian. Nu rețin să o fi citit, o caut pe net și v-o redau și aici. E lungă, citiți-o ca să înțelegeți ce vreau să spun mai încolo.
The clouds gather, the rain starts and a title comes into my mind: ”Riga Crypto and lappish Enigel” of Ion Barbu/Dan Barbilian. I don't remember about reading it before, I search it on the net and give it to you here (no translation in english in the lines). It is long, read it to understand what I want to tell you later.
We enter in Rīga and the bus station is close to Daugava river, near the train station and the Old Market (Rīgas centrāltirgus) (like a plane depot). It rains, I go out of the bus, take my packs and enter the bus station. It rains and I stay for a few minutes to orientate. As the bus station is international, there are a lot of maps here. I saw on Google Maps that I have to walk on Satekles iela, then Marijas iela and then Aleksandra Čaka iela to number 32. I only focus my way.
The change is weird. From the last descriptions of Tallinn to enter a kind of dirty and rainy Bucharest, with the same ”home” mix of restaurants and shops in old buildings, the same prices, in euro here... I am too fast in Romania... And there's more to come!
At number 32 I call the special interphone, I know that I have to go up to 5th floor and I will find the hostel. It is and old building, there is mold smell, the people look very scared and isolated... I go up and see a pine tree and some colors: this is it! I ring, enter and a muscled guy with a shirt on him welcomes me. Hmmmm! "You tell me, isn't it weird?" He talks to me in english, as much as he knows, tells me that the money are taken from the card, I don't have to pay more, he presents the hostel and the room I will stay in and all conditions. I am more relaxed now. Well, I have to live/sleep here for two nights. I have two roommates men and one woman with curtains around ther bed (she is a little sick and a friend will come and take her tomorrow evening to a hospital). Only one of them, Nikalai, speaks english, the rest only russian. I find some info from him and we relax. In about one hour I walk around in slippers and shorts, I feel like home!
You can see some flags from my room for the colleagues from Finland. Now I am convinced that the people are kindly, they make everything possible for clients to feel good!
First the bus goes to Tartu which looks like a different direction. I recognize, I took a estonian map from the touristic center and didn't study it too much. Only at the center I had in mind to go to Tartu too (the second city as size, strong universitary center) and all acccomodations were expensive... The bus goes out of the city through a wooden houses neighborhood with large and green gardens and you hardly see when you are in the forest. There are houses, there are forests... More deforestations than in Finland and still a lot of trees... While looking on the window the time passes and I find myself after 1.5 hours (passing just a few localities) entering in a bigger city. We turn left at a roundabout, then right after one kilometer and we stop in the center. There's no special bus station, it is an old railway wooden station. We are in Pärnu!
Mi-a ieși în ochi o mică locomotivă cu vagonet pentru cărbuni. Locomotiva marchează 110 ani de la deschiderea stației feroviare Pärnu. La 5 octombrie 1896 a avut loc ceremonia de deschidere a primului tren de alimentare pe linie îngustă între Pärnu și Valga (125 de kilometri). Pe 6 octombrie la ora 12.00 a plecat primul tren spre Valga în aplauzele publicului. Parcă vorbim de trenurile din Vestul Sălbatic :D! Într-un an linia a fost extinsă până la Viljandi și până în 1900 până la Tallinn. Viljandi este o altă posibilă destinație estoniană fiind în apropierea cunoscutului parc național Soomaa! În 1923 liniile au fost naționalizate și până în 1939 s-au extins până la 909 kilometri! În 1944 clădirea stației de tren a fost distrusă de bombardamentul sovietic și în 1960 stația de pasageri a fost transferată pe strada Pikk unde se poate vedea și astăzi o parte din peron! Stația de pasageri este înlocuită cu actuala stație de autobuz. Depoul de motoare și clădirile adăpostesc acum un centru comercial. În timpul perioadei sovietice liniile au fost desființate (1968-1975). Ultimul tren de la Pärnu la Ikla a mers în 1972.
Mai fac câteva poze prin micul centru (avem doar 20 de minute pauză deci nu pot pleca prea departe) și pornim la drum pe pe malul golfului Riga. Observați scrierea diferită: este vorba de caligrafia engleză și letonă!
Pärnu, the summer estonian capital, is a well-known summer resort at the mouth of Pärnu river in the homonym bay. The first mud baths were built here at the beginning of XIX century and they still attract international clients for mud massage therapy, hydrotherapy and inhalations. Pärnu county has 242 kilometers of coastline and attracts with the fine white sand beach in the city. In the center of the city one can see Tallinn Gate (nuilt in 1690) and Red Tower from the XV century citadel. The city hosts cultural events like opera festivals, nude art expositions or anthropologic film festival.
I was flashed by a small coal train engine. The engine marks 110 year from the opening of the railway station of Pärnu. On October 5, 1896 was the opening ceremony of the first narrow gauge feeder between Pärnu and Valga (125 kilometers). On October 6, 12.00 p.m. the first train left to Valga in the cheers of the crowd. We are like talking about Far West :D! In one year the line was extended to Viljandi and until 1900 to Tallinn. Viljandi is another possible estonian destination in the vicinity of the Soomaa national park! In 1923 the lines were nationalised and until 1939 they had 909 kilometers! In 1944 the building of the railway station was bombed by soviets and in 1960 the passenger station was transferred to Pikk street where we can see even today a part of the platform! The passenger station is replaced with the today bus station. The engine depot and the building host a commercial center. During the soviet time the lines were removed (1968-1975). The last train went from Pärnu to Ikla in 1972.
After a few pictures around (we have 20 minutes break and I can't walk to far) we continue our way on the shore of Riga bay. You notice the different english and latvian writtings!
What is Ikla? The last estonian locality on the way to Rīga. Until here the road is constant, almost flat and in the forests. After the border (marked by an info panel after a visible beach) the only difference is the appearance of more hills and slopes. The pass through Salacrīva assures me of being in Latvia (Google Maps on the phone). When you don't have to many things to do, one of them (when you can't sleep) is to follow on the map where you are!
The clouds gather, the rain starts and a title comes into my mind: ”Riga Crypto and lappish Enigel” of Ion Barbu/Dan Barbilian. I don't remember about reading it before, I search it on the net and give it to you here (no translation in english in the lines). It is long, read it to understand what I want to tell you later.
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă,
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Şi Crypto, regele-ciupearcă!
- Nuntaş fruntaş!
Ospăţul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aş,
Cu Enigel şi riga Crypto.
- Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunţii, în cămară.
Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.
Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.
În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:
- Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.
- Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aş culege, rigă blând...
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. - Aşteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.
- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.
La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă...
Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
- Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface uşurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă...
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.
No, acum înțelegeți cum mă simțeam eu? Din frigul lapon am coborât aproape 1500 de kilometri. Mă obișnuisem să nu văd pământ sau apă dezghețată, mă obișnuisem ca totul să fie alb și rece, mă obișnuisem să nu văd soarele și acum, aici în sud, mă ”lovește” ploaia și umezeala, mă ”lovește” toată umiditatea continentală sau, mă rog, aflată la marginea pământului spre mare... Chiar mă întreb dacă Dan Barbilian, matematicianul poet ce și-a schimbat numele în Ion Barbu, a călătorit prin nordul Europei sau doar și-a imaginat toate acestea?
Well, you understand how I feel? From the lappish cold I came down about 1500 kilometers. I was used not to see ground or unfrozen water, I was used with everything white and cold, I was not used to see the sun and now, here, in south, the rain and wet "hits" me, the continental or seaside humidity "hits" me... I am wondering if Dan Barbilian, the mathematician and poet who changed the name in Ion Barbu, travelled to the north of Europe or just imagined all this?
---------
Intrăm în Rīga și autogara este aproape de râul Daugava, lângă gară și Piața Veche (Rīgas centrāltirgus) (care seamănă cu un hambar de avion). Plouă, cobor din autocar, îmi iau rucsacul și intru în autogară. Plouă și stau un pic să mă orientez. Cum autogara este un loc internațional, sunt multe hărți și mă orientez repede. De fapt și de pe Google Maps văzusem că trebuie să merg pe Satekles iela, apoi Marijas iela și apoi Aleksandra Čaka iela până la numărul 32. Nu mă concentrez la altceva decât la drum.
E un pic stranie schimbarea. Din Tallinn-ul pe care l-ați văzut în descrierile anterioare să dai într-un fel de București murdar și ploios, cu același amestec de ”acasă” de restaurante și magazine în clădiri vechi, cam cu aceleași prețuri, aici în euro... Mi se pare că am ajuns în România prea repede... Și încă asta nu e totul!
Ajung la numărul 32, sun la interfonul special, știu că trebuie să urc la etajul 5 și acolo voi găsi hostelul. Este o clădire veche, care uneori chiar miroase a mucegai, oamenii par foarte speriați și izolați... Urc și văd un brad și ceva culori la o ușă: aici este! Sun, intru și mă primește un tânăr musculos cu un maieu pe el. Hmmm! ”Spune-mi tu, nu e ciudat?” Vorbește cu mine în engleză, atât cât știe, îmi spune că banii sunt luați de pe card deja, nu trebuie să mai plătesc, îmi prezintă hostelul și camera în care stau și toate condițiile. Parcă mă mai destind un pic. În fond ăsta e locul, aici am de trăit/dormit două nopți. Am doi colegi de cameră și o colegă ce are perdele trase în jurul patului (e un pic bolnavă, mâine seară va veni o prietenă și o va lua la spital). Doar unul din ei, Nikalai, vorbește ceva engleză, în rest aici se vorbește doar rusește. Așa că aflu câte ceva de la el și ne mai destindem. În vreo oră deja umblu în papuci și în șort, mă simt acasă!
Pentru colegii din Finlanda vedeți mai jos câteva steaguri din cameră. Acum sunt chiar convins că oamenii sunt binevoitori, fac tot ce e posibil ca oamenii să se simtă bine!
The change is weird. From the last descriptions of Tallinn to enter a kind of dirty and rainy Bucharest, with the same ”home” mix of restaurants and shops in old buildings, the same prices, in euro here... I am too fast in Romania... And there's more to come!
At number 32 I call the special interphone, I know that I have to go up to 5th floor and I will find the hostel. It is and old building, there is mold smell, the people look very scared and isolated... I go up and see a pine tree and some colors: this is it! I ring, enter and a muscled guy with a shirt on him welcomes me. Hmmmm! "You tell me, isn't it weird?" He talks to me in english, as much as he knows, tells me that the money are taken from the card, I don't have to pay more, he presents the hostel and the room I will stay in and all conditions. I am more relaxed now. Well, I have to live/sleep here for two nights. I have two roommates men and one woman with curtains around ther bed (she is a little sick and a friend will come and take her tomorrow evening to a hospital). Only one of them, Nikalai, speaks english, the rest only russian. I find some info from him and we relax. In about one hour I walk around in slippers and shorts, I feel like home!
You can see some flags from my room for the colleagues from Finland. Now I am convinced that the people are kindly, they make everything possible for clients to feel good!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu