miercuri, 29 noiembrie 2017

Florei 12-15.11.2017

Știu că îmi va fi dor de Florei o vreme și de aceea profit de câteva zile libere să stau sus, acasă, pe munte! Nu singur, îmi vor veni colegi și prieteni extrem de faini! Cum principalele momente ale zile ale zilei sunt răsăriturile și apusurile (răsăriturile sunt mereu dătătoare de speranță și viață, apusurile încheie câte un ciclu al naturii pentru a face loc altuia), majoritatea imaginilor de mai jos au ca personaj central pe Măria Sa Soarele! Mai sunt și alte momente faine și sper să vă placă setul de imagini de mai jos :)









































Doar cei ce au trecut prin cețuri, prin frig, prin păduri misterioase, prin foșnet de frunze căzute sau bătute de vânt, prin bucuria cercului roșu-portocaliu-auriu care se joacă cu norii, prin focuri în sobe sau sub cerul liber pot înțelege sentimentele pe care le poți trăi la asemenea spectacole...



ATGR Aplicația 1 4-5.11.2017

Prima aplicație din școala ATGR... Multe lucruri și locuri îmi sunt cunoscute, câteva sunt noi! Cum e ceva legat de munte, de natură și de prieteni, mă înham pe drumul frumos al turismului și ghidajului. Așa că... la drum! Plecăm cu un autocar și cu un microbuz din București și ne vom întâlni cu colegii din Cluj și din Iași la Dâmbul Morii. Ușor de ghicit: de aici vom face o ieșire turistică la canionul ”7 scări”. Dar până atunci...

Prima oprire este la muzeul Cezar Petrescu din Bușteni, muzeu pe care nu l-am vizitat niciodată deși vin în Bușteni de aproape 35 de ani. Este un muzeu foarte interesant în casa cumpărată de scriitor pentru liniște, casă care are o imensă bibliotecă (peste 12.000 de volume) și, în mare parte, păstrează mobilierul familiei Petrescu. Doar două camere de la parter au fost reamenajate pentru muzeu și de la faina ghidă locală-muzeografă putem afla că, pe lângă celebrul roman pentru copii ”Fram, ursul polar”, Cezar Petrescu a avut o bogată activitate literar-publicistică. O faină surpriză ne face o colegă profesoară de istorie: în autocar ne oferă spre amintire câte un citat din opera lui Cezar Petrescu! Mai multe vă las să aflați chiar voi în vizita pe care o veți face cândva la muzeu :) ...

La Dâmbul Morii colegii noi sosiseră, facem cunoștință cu coordonatorii/instructorii și între noi și pornim la drum. Trupă mare în monom! Evident mult mai lung decât monomul pe care îl făceam acum vreo 15 ani în altă școală de pregătire montană! Vă închipuiți că suntem 180 de oameni care merg în linie dreaptă! Așa că ne întindem pe distanță destul de mare, destul de înghesuiți ca să poată face unii poze sau filme. Personal mă simt cam încorsetat în situația asta, dar știu că nu durează mult și trebuie musai să fac și asta! Mai vorbim, mai trec sutele de metri și ajungem la prima cascadă de pe valea Șipoaiei. Colegii fac poză de grup sub cascadă, eu, ca lup singuratic, sunt mai în față și observ grupul de la distanță ;). 

Continuăm tot în monom/șir indian până la cabana unde se plătește intrarea (facem o pauză de energizare/hidratare) și ne oprim la intrarea în canion. Vom intra în grupuri de câte 10 pentru a nu aglomera prea mult canionul și mai ales scările. Am multe amintiri frumoase de aici! Acum eu stau mai spre final fiindcă nu am deloc grabă. Prefer să las și pe alții să admire frumosul canion săpat în roci jurasice, unul din simbolurile județului Brașov și a masivului Piatra Mare. Mai sunt și alte elemente importante în Piatra Mare: canionul Tamina, Piatra Scrisă, Peștera cu Gheață... Ce alte locuri interesante mai cunoașteți în acest masiv? 

După canion regrupăm, urcăm vreo 200 de metri pe BG spre cabana omonimă (singura din masiv) și coborâm pe PR înapoi sub canion. Apoi pe drumul pe care am venit revenim la autocare și vom urca pe înserat la hotelul ”Cota 1400” unde avem cazare.
Seara e plină de atmosferă foarte faină: muzică de munte, oameni veseli, biliard, pingpong, foosball... Nici nu știm cum trece timpul până ne ducem la somn...

Dimineață avem micul dejun inclus și nu pot zăbovi prea mult: marea de nori cere niște unghiuri de unde pot face ceva poze! La doar un grad Celsius și puțină zăpadă, semne că iarna se apropie cu pași repezi!






După check-out ne îmbarcăm în autocare și ne vom reîntâlni în Bran pentru a vizita castelul ”în interes de serviciu”. Nu avem prea mult timp la dispoziție, așa cum am vrea noi ca turiști! Adevărul e că, deși am mai fost, sunt atâtea lucruri interesate care ar cere un timp mai îndelungat... Doar câteva detalii pe care le-am remarcat: gongul din curte, camera amenajată special pentru muzică, muzeografa foarte faină care ne face o descriere exactă din punct de vedere istoric și în același timp plină de legende și de umor, scara secretă ce unea etajele 1 și 4 și acum unește etajele 1 și 3, colecția de arme și de costume (de remarcat costumul popular pe care regina Maria obișnuia să îl poarte la apariții în public), curtea amenajată cu dovleci pentru moderna sărbătoare americană (personal spun, eu nu sunt de acord cu ce am împrumutat de la alții când noi avem atâtea tradiții superbe), camerele de tortură... Ajungem la timp la autocar (”goniți” de unul din instructori :D) și mergem spre următorul obiectiv.











Adică avem de vizitat cetatea țărănească de la Râșnov/Rosenau! Vizitați-o fiindcă la anul se închide pentru restaurări! Nu se știe exact pentru cât timp! (informație ”furată” de la fainul ghid local de la cetate). De la parcare urcăm o parte cu tractorașul, altă parte pe jos în monom. Și astfel putem observa și intrarea la Dino Park, intrare de după care se aud răgete jurasice :)!
Iarăși nu stau să fac aici istoria locului, vă las să o aflați când veți merge acolo. Doar atât vă spun: observați zidurile de apărare cu diversele fante pentru apărare, turnurile mari și solide, cele două cetăți (cea exterioară, largă și cea interioară cu case mici și înghesuite), belvederea spre poate cei mai importanți munți din România, de la Făgărași la Ceahlău și, nu în ultimul rând, fântâna cu a ei legendă. Care este asta? Voi să îmi spuneți :D (cum o știu, nu mă puteți păcăli cu ceva inventat)!



Următorul obiectiv este orașul Brașov/Brasso/Kronnstadt în care vizităm în principal centrul și apoi avem pauză mai mare de masă. În centru ne axăm pe strada Sforii, una din cele mai înguste străzi din Europa și pe Biserica Neagră. Aici de exemplu eu sunt mai interesat de statuia sfântului Iacob (cumva spiritual sunt legat de el prin parcurgerea unei părți din Camino spre Santiago de Compostela) decât de detaliile constructive și de istoria bisericii. De remarcat detaliile gotice (ce este caracteristic pentru stilul arhitectural gotic?) și faptul că e una din cele mai mari biserici din România! De remarcat din graba monomului și porțile vechii cetăți Brașovia :D!




După masă ne reunim cu toții, ne salutăm (până la aplicația următoare) și fiecare merge pe cunoscutul drum spre casă (evident că unii ajung mia devreme, alții mai târziu, în funcție de distanță).

Pe data viitoare!