Biserica despre care este vorba aici este foarte aproape de mine și niciodată nu s-a nimerit să fie deschis și să intru. Acum este și astfel aflu câteva lucruri interesante.
Biserica se numește ”Sf. Nicolae, Broșteni” și nu are legătură cu Broștenii lui Creangă. Așa se numea odinioară cartierul care era în zonă, pe malul Dâmboviței!
Chiar dacă hramul este de Sf. Nicolae când se săvârșește o slujbă comună în cele opt biserici cu acest hram din București, aici sunt deținute o parte din moaștele sfântului Nicolae Kasatkin, Apostolul Japoniei. Nu sunt eu foarte religios sau habotnic, dar totuși istoria acestui om este interesantă. Fiindcă toți sfinții au fost oameni mai întâi și apoi au fost canonizați în urma faptelor făcute pentru o anumită religie. Așa și cazul de față (redau din descrierea de la intrarea în curtea bisericii)!
Sfântul Nicolae, pe numele său de mirean Ivan Dimitrievich Kasatkin, s-a născut la 1 august 1836 în satul Berezovsk, provincia Smolensk, Rusia, tatăl său fiind diacon. După studiile teologice urmate, în 1859 este singurul care acceptă călugăria ca și condiție necesară plecării în Țara Soarelui Răsare și pleacă în Japonia la rugămintea Consulatului Rus din Hakkodate, Japonia de a trimite un ieromonah care să îngrijească din punct de vedere sufletesc de membrii misiunii. Pe 24 iunie 1860 Ivan este călugărit și primește numele Nicolae, pe 29 iunie este hirotonit diacon și în ziua următoare preot. După 40 de zile de slujire a Liturghiei pleacă spre Japonia, în iarna din 1860 stând în Siberia alături de sfântul Inokentie de Alaska. Ajunge în 1861 în Japonia și, deoarece predicarea Evangheliei era imposibilă în Japonia, timp de 7 ani studiază limba japoneză, obiceiurile și tradițiile poporului căruia trebuia să îi predice. În 1870, după raportul activității sale (1868-1870) este numit arhimandrit și conducător al Misiunii Ortodoxe nou înființată. După doi ani se întoarce în Japonia și mută centrul misiunii sale la Tokyo, lăsând în locul său pe ieromonahul Anatolie Tihai. Între 1871 și 1873 comunitatea de creștini ortodocși din Japonia e persecutată și membrii ei închiși, inclusiv Pavel Sawabe, cel care avea să devină primul preot de origine japoneză. Tot în 1873 începe la Tokyo construcția unei catedrale ș ia unei școli în cadrul centrului ortodox. În 1874 episcopul Paul de Kamchatka hirotonisește primii preoți de origine japoneză și se dezvoltă 6 școli teologice. În 1878 în Japonia existau deja 4.115 creștini ortodocși, fapt explicat prin cărțile ortodoxe și slujbele ținute în limba japoneză. Sfântul Nicolae devine episcop al Japoniei în 30 martie 1880 și apoi arhiepiscop îdupă războiul ruso-japonez din 1905. La moartea sa, sfântul Nicolae Kasatkin a lăsat în urmă o catedrală, 8 biserici, 276 de capele, 175 de case de rugăciune, 34 de preoți, 8 diaconi și 34.110 credincioși.
Lungă și interesantă menire care merită amintită aici!
Din spusele celui care îngrijește de biserică, au venit aici mulți creștini din multe țări europene și chiar japonezi care au confirmat cele spuse mai sus. Oameni cu credință și încredere foarte mare!
Dacă ajungeți pe aici, studiați biserica în detaliu și în spatele altarului în exterior ceea ce se spune că a fost vechiul altar din biserica distrusă la cutemur (avea două turle din care a rămas cea reconstruită în prezent).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu