luni, 20 martie 2017

Maroc - 19-30.08.2016 - a noua zi/the ninth day 28.08.2016

Pentru astăzi, ultima zi din Marrakech, avem un singur obiectiv important: grădinile Majorelle. Știm că nu ne va lua foarte mult vizita și ca urmare nu avem nici o grabă. După micul dejun ieșim pe Arset Azoual în souk și facem stânga pe Sidi Abdelazziz și apoi pe rue Doukkala. Până la ieșirea din medina prin Bab Doukkala este un mare și agitat souk. Și deodată, după ce ieșim prin marea poartă, totul e mai aerisit și mai liber. Tot sunt mirosuri caracteristice, tot sunt palmieri, tot sunt vânzători de fructe de cactus. Diferența imensă este că pe aici este o mare stradă cu multe benzi, sunt linii de autobuze, e gara rutieră... Nu vedem mahalaua de pe lângă zidurile medinei (la dreapta) prin care ne va fi dat să rătăcim spre sfârșitul zilei.

For today, the last day in Marrakech, we have only one main objective: Majorelle gardens. We know that the visit is not too long and we don't hurry. After breakfast we follow Arset Azoual to the souk and then to left Sidi Abdelazziz and rue Doukkala. Far to the exit of medina at Bab Doukkala we have a big crowdy souk. And suddently, after the big gate, everything is airy and open. Still caracteristic smells, still palm trees, still cactus fruits sellers. The big difference is that here we see a multi-lane street, bus lines, bus station... We don't see the slum near medina's wall (to the right) where we will wander at the end of the day. 




Peste drum vedem un parc și intrăm în el. De ce s-o numi Cyber Park, nu știu... Cert e că e plin de verdeață și sunt câteva motorete. Pe una rețin că scrie ca marcă Koyota! Ieșim printr-o benzinărie spre drumul mare N9 (recunosc că am trecut pe o trecere de pietoni desființată, aici e suficient să te uiți foarte atent în toate direcțiile) și mergem pe el prin orașul nou. Amândoi, mai ales Ștefan, suntem încântați să vedem că există și zone curate, cu blocuri cu câteva nivele, cu hoteluri... La prima intersecție mare vedem la dreapta un zid înalt și multă verdeață deasupra. E un colț al grădinilor Majorelle. Facem dreapta pe Avenue Yacoub El Mansour pe lângă gardul grădinilor (”căldură mare, monșer!”), pe o poartă găsim o inscripție care ne spune că omul de modă francez Yves Saint Laurent (1936-2008) a descoperit Marocul în 1966, a locuit în această casă și a muncit până la moarte. Trecem pe sub un curmal imens și un portocal, trecem de sala de fitness Premium Fitness Majorelle și la stânga pe rue Yves Saint Laurent mergem spre intrarea în grădini. Voiam să cumpărăm ceva amintiri de la un magazin și sunt prea scumpe. Intrarea în grădini este 70 dh și în muzeul berber 30 dh. Muzeul nu este obligatoriu, dacă vrei să intri poți plăti aici sau la intrarea în muzeu. Ștefan vorbește în engleză și le plătește pe amândouă, eu în franceză și plătesc aici doar intrarea în grădini. Am de ales dacă intru în muzeu!

Vis-a-vis we see a park and enter in it. Why do they call it Cyber Park, I don't know... It is full of green and there are some mopeds On one you can see the name Koyota! We enter a gas station to big road N9 (I recognize that we passed on a disbanded crosswalk, here it is enough to look carefuly in all directions) and we follow it in the new city. Both, especially Ștefan, are delighted to see clean areas, few levels blocks, hotels...At the first cross we see a high wall to the right and a lot of green above it. It is a corner of Majorelle gardens. We turn right on Avenue Yacoub El Mansour near the gardens (”great warm, my dear!”), on a gate we find an inscription that tells us that the fashion designer Yves Saint Laurent (1936-2008) discovered Morrocco in 1966, lived in this house and worked until his death. We walk under a date palm and an orange tree, pass Premium Fitness Majorelle training hall and on the left on rue Yves Saint Laurent we go to the entry of the gardens. We wanted to buy some souvenirs and they are too expensive. The entry in the gardens is 70 dh and 30 dh in the berber museum. The museum is not mandatory, you can pay here or at the entrance of the museum. Ștefan speaks in english and pays both of them, I speak in french and pay only the entrance in the gardens. I can choose if I enter the museum! 





Din descrierea (în franceză) pe care o am de la grădinile Majorelle vă redau câteva fragmente plus adăugările mele.

”Jacques Majorelle (1886-1962), pictor orientalist francez și fiu al celebrului ebenist de Art nouveau Louis Majorelle, descoperă Marocul în 1917 la invitația rezidentului general, mareșalul Lyautey. Sedus de Marrakech, hotărăște să se stabilească aici în 1923 și cumpără o importantă plantație de palmieri care va deveni Grădina Majorelle cum e cunoscută astăzi.

În 1931 el comandă ahitectului francez Paul Sinoir un atelier de pictură în stil Art deco pe care îl va vopsi cu și în jurul căruia creează o operă de artă vie compusă din plante exotice și specii rare aduse din călătoriile sale în lumea întreagă. Începând cu 1947 deschide grădinile publicului și după dispariția sa din 1962 grădina este abandonată.

În 1980 Pierre Berge și Yves Saint Laurent cumpără grădina pentru a o salva de un proiect imobiliar. De atunci grădina Majorelle a fost restaurată și colecția sa vegetală puternic îmbogățită. În atelierul de pictură se găsește astăzi un muzeu dedicat culturii berbere. Găsim și o librărie, o cafenea și un butic la dispoziția publicului.”

”Muzeul ... prezintă o panoramă a extraordinarei creativități a acestui popor, cel mai vechi din Africa de Nord. Provenind din tot Marocul, de la Rif la Sahara, mai mult de 600 de obiecte (bijuterii, arme, piei, împletituri, țesături) atestă bogăția și diversitatea unei culturi mereu vii.

Scenografia proiectată în jurul colecției, sunetele, muzica, fotografiile transpun vizitatorul într-un Maroc berber care așteaptă să fie descoperit.”

La muzeu voi plăti intrarea și apoi pătrund în cele patru camere (nu ai voie să faci fotografii). Prima cameră este dedicată popoarelor din Maroc și astfel descopăr că berberii sunt popoarele de munte, tuaregii sunt popoarele deșertice, spre nord sunt popoare de origine iberică și spre sud popoare sud-sahariene. De notat că berberii nu sunt doar în Maroc, ci sunt populația din nordul Africii! Sunt prezentate filmulețe pe care le urmăresc cu interes. A doua cameră descrie istoria statului marocan. A treia cameră, mai întunecată, cuprinde podoabe de îmbrăcăminte și bijuterii specifice mai multor triburi berbere (în special feminine, cu descrieri și localizare a triburilor pe suprafața nord-africană). A patra cameră, vizitabilă în formă de S începe cu prezentarea unor costume tradiționale de bărbați, femei și copii din diverse triburi și spre final este o colecție interesantă de instrumente de cântat. Ieșirea se face prin librărie, loc pe care îl voi fi vizitat anterior.

Muzeul a fost deschis în 2011 prin resursele fundației Jardin Majorelle. ”După decesul lui Yves Saint Laurent în 2008, Pierre Berge a donat grădina Fundației Pierre Berge-Yves Saint Laurent. Atunci a fost creată această fundație. În amintirea omului de modă francez a fost ridicat un monument memorial în grădină.”

Grădina Majorelle este deschisă  între 1 octombrie și 30 aprilie între 8.00 și 17.30, între 1 mai și 30 septembrie între 8.00 și 18.00 și în luna Ramadanului între 9.00 și 17.00.

Intrăm amândoi pe lângă fântâna albastră pătrată și mergem în direcții diferite. Ștefan va termina mai repede de vizitat și ne vom vedea la riad mai încolo. Eu fac poze la tot ce văd, mă bucur de cactușii, palmierii, ficușii, bambușii, pâraiele sau lacurile cu pești roșii sau broaște țestoase, aleile pavate și ghivecele multicolore, multitudinea de plante exotice, culorile muzeului (în special ”albastrul Majorelle”), expoziția Love a lui Yves Saint Laurent, tavanul librăriei... Cred că mai mult de două ore mă învârt prin grădină fără să mă satur :D. N-aș mai ieși din jungla asta umbroasă, aranjată și binefăcătoare în toridul aer din oraș!

I give you here some fragments from the description (in french) from Majorelle Garden plus my addings.

”Jacques Majorelle (1886-1962), french orientalist painter and son of the famous ebenist in Art nouveau Louis Majorelle, discovers Morrocco in 1917 at the invitation of the general resident, marshal Lyautey. Seducted by Marrakech, he decides to establish here in 1923 and buy an important palm tree plantation which will be the today known garden Majorelle.

In 1931 he orders to french architect Paul Sinoir a painting workshop in Art deco style painted with ”Majorelle blue”and he creates around it a living art opera of exotic plants and rare species brought from his travels all around the world. Beginning with 1947 he opens the gardens to public and after his death in 1962 the garden is abandoned.

In 1980 Pierre Berge and Yves Saint Laurent buy the garden to save it from an real estate project. Since then Garden Majorelle was restaured and its vegetal collection was powerfully enriched. In the painting workshop we find today a museum dedicated to berber culture. We find a bookshop, a cafe and a boutique for public.”

”The museum... presents a panorama of the extraordinary creativity of this people, the oldest from north Africa. Coming from all Morrocco, from Rif to Sahara, more than 600 objects (jewelry, weapons, skins, braidings, textiles) proves the richness and diversity of a forever living culture.

The scenography projected around the collection, the sounds, the music, the pictures move the visitor in a berber Morrocco waiting to be discovered.”

I will pay the entrance fee and enter in the museul in the four rooms (you are not allowed to take pictures). The first room is deidcated to the Morroccan people and I discover that the berbers come from mountains, touaregs come from desert, there are iberic people in north and south-saharian people in south. Remark that berbers are not only in Morrocco, they are a population from north Africa! I follow the films presented here. The second room describes the history of the morroccan state. The third room, darkener, has dressing and specific jewelry for many berber tribes (especially feminine, with descriptions and localisation of the tribes in north african surface). The fourth room, in S shape begins with some men, women and children suits from different tribes and at the final an interesting collection of musical instruments. The exit is in the bookshop, a place I will have visited before.

The museum was opened in 2011 with the resources of Jardin Majorelle Foundation. ”After death of Yves Saint Laurent in 2008, Pierre Berge donated the garden to Pierre Berge-Yves Saint Laurent Foundation. The foundation was created at that time. In the memory of the french fashion designer was built a memorial monument in the garden.”

Majorelle Garden is open between October 1st and April 30 from 8.00 to 17.30, between May 1st and September 30 from 8.00 to 18.00 and in Ramadan from 9.00 to 17.00.

We enter beside the blue squared fountain and we walk in different directions. Ștefan will finish the visit faster and we will meet at the riad later. I picture everything I see, I enjoy cacti, palm trees, ficus, bamboo trees, waters or lakes with red fish or turtles, pavet alleys and colored flower pots, lots of exotic plants, the colors of the museum (especially the ”Majorelle blue”), exposition "Love" of Yves Saint Laurent, the ceiling of the bookshop... I think I walk around more than two hours and still don't get enough :D. I wouldn't go out from this shaddy, aranged and benefactor jungle to the dry hot air in the city!
















































Uite și dovada căldurii despre care vă vorbeam mai sus!

Here is the proof of the hot air I told you about!
Pe aceleași străzi (Avenue Yacoub El Mansour și N9) ajung la Bab Doukkala la intrarea în medina. De notat două lucruri pe drumul ăsta! La blocuri mi-e foarte foame și vreau să mănânc ceva. Găsesc un fast food și caut ceva fără carne. Aici e puțin mai ușor să găsești așa ceva decât la noi fiindcă ei, fiind musulmani, nu mănâncă porc. Găsesc un sandwich cu ou și salată, alătur niște cartofi prăjiți și bineînțeles un ceai marocan. Care înseamnă ceai în ibric, două cuburi mari de zahăr, un pahar pentru ceai și un pahar cu frunze de mentă în el. Singur îți faci tu combinația! La prețuri infime, cum era de așteptat! Al doilea lucru, pe partea dreaptă a străzii, este un butoi cu apă caldă cu robinet și o cană metalică la dispoziție. Ca de la frate la frate ca să nu mori de sete!

La autogară pozez o hartă a rutelor de autobuze și semnul turistic al celor ”O mie și una de porți”, mai îmi cumpăr un fruct de cactus și intru prin Bab Doukkala în medina. E așa de cald încât caut niște străduțe înguste și răcoroase printre case. Nu prin souk-ul larg pe unde mai fusesem!

On the same streets (Avenue Yacoub El Mansour and N9) I reach Bab Doukkala entering the medina. I remember two things of this route! At the blocks I am very hungry and I want to eat something. At a fast food I look for something wothout meat. It is ieasier here because they, as muslims, don't eat pork. I find a sandwich with egg and salad, add some french fries and of course, a morroccan tea. Which means tea in the kettle, two big pieces of sugar, a glass for tea and a glass with mint leaves. You make your own combination! For small prices, as expected! The second thing: on the right of the street you find a plastic barrel with warm water with a tap and a metalic cup. From brother to brother for not getting thirsty!

At the bus station I see a map of the bus routes and the sign of "1001 gates", I buy a cactus fruit and enter medina through Bab Doukkala. It is so hot that I look for some narrow shaddy streets. Not in the wide souk we know!
Drumurile mă scot to în souk, ajung la moscheea Bab Doukkala, vreau să o vizitez fără succes și pe dreapta ei pe bulevardul Fatima Zahra văd pe dreapta o reclamă la ”La maison arabe”. Este un riad-hotel de cinci stele cu multe servicii. Poza de pe afiș mă cheamă să văd cum e înăuntru. Pe străduța Derb Assehbi merg printre ghivece cu palmieri și intru pe ușa frumos ornamentată. Un hol imens, personal foarte serviabil. O femeie mă conduce în grădina interioară unde văd piscina și peretele cu ușă ornamentală din reclamă. Foarte fain! Stă să fac câteva poze, la ieșire iau o carte de vizită și văd prețurile imposibile pentru oameni de rând. Doar e hotel de lux! Cu mulțumiri gazdelor ies și merg mai departe!

The streets guide me to the souk, I reach Bab Doukkala mosque, want to visit it with no succes and on the roght on boulevard Fatima Zahra I see a poster of ”La maison arabe”. It is a five star riad-hotel. The picture on the poster call me inside. On Derb Assehbi street I go between flower pots with palm trees and enter the handcrafetd door. A huge hall, very servile service. A woman guides me the the inner garden where I see the pool and the ornamental wood door from the poster. Very fine! She waits for me for some pictures, at the exit I take a business card and see the prices impossible for normal people. It is a luxury hotel! Thanks to my hosts and continue!


Las străzile să mă conducă vreo 20 de minute spre riad-ul nostru cu un pic de atenție ca să ies pe unde trebuie. Vreo două ore somn de voie și apoi mai ieșim pentru o ultimă seară în Jamaa el Fnaa.

I let the streets guiding me for about 20 minutes to our riad being careful to follow the direction. Two hours of sleep and the last going out in Jamaa el Fnaa.



Nu mai urcăm pe nici o terasă din jurul pieței, ne lăsăm pătrunși de muzica și atmosfera din piață (condimente, magneți, muzică, tarabe, crescători de șerpi, toboșari tradiționali, desenatori de ocazie). Ieșim prin alt souk pe unde nu am mai fost, nimerim la intrarea în souk Jeld, vechi souk de pielărie, vrem să bem o bere la o terasă și au doar de 400 de ml, hoinărim pe străzi cu multe tentații culinare, ne oprim pentru un sandwich pe o stradă laterală murdară, ne pierdem în labirintul de străduțe și avem sentimente contrarii. Pe de o parte pe Ștefan îl enervează situația de a nu ști cum să ieși din labirintul ăsta, pe de altă parte mie chiar îmi place și mă distrează totul. Ca să scăpăm de labirint hotărâm să urmăm linia pe care vin scuteriștii. Sigur trebuie să iasă din medina! Așa și este! Pe o mică ieșire dintre zidurile medinei suntem afară. Dar unde? Nu contează, logica spune că dacă urmăm zidurile medinei vom ajunge la Bab Doukkala sau la altă poartă. Facem asta pe străzi largi și întunecate (par a umbla ceva traficanți pe aici), lăsăm o primă poartă îngustă în medina și continuăm spre a doua. Intrăm printr-o mahala plină de gherete, oameni înalți și aparent drogați după mers, miros destul de urât... Noroc că văd în față la înălțime reclama unui magazin Aswak Assalam pe care o recunosc ca fiind lângă autogară. Deci suntem la Bab Doukkala adică acasă!

Prin souk-ul de acum cunoscut mergem la riad cu o pauză la un alt fast food mic local fiindcă masa de mai devreme nu ne-a săturat! Somn de voie fiindcă mâine plecăm spre aeroport! De aseară confirmasem zborurile la Ryanair și făscusem rezervare la un hostel central (Gran Via, 44) în Madrid! Să nu uităm de problemele cu rezervările și telefoane pe la Ryanair prin țară!

We don't go up on terraces around the market, we let ourselves pervaded with the music and the atmosphere of the market (condiments, magnets, music, stalls, snake owners, traditional drummers, ocassional drawers). We go out in another souk, reach the entry of souk Jeld, traditional with animal skins, want to drink a beer at a terrace and they have only 400ml bottles, we wander on the streets with a lot of food temptations, stop for a sandwich on a dirty, lateral street, we get lost in the street labyrint and have opposite feelings. Ștefan is annoyed in the situation of not knowing how to get out of this labyrint, I like and I have fun with everything. To get out of the labyrint we decide to follow the bikers' line. It has to take us out of medina! And it happens like this! After a little gate we are out of medina. But where? It doesn't matter, the logic says to follow the walls of medina to reach Bab Doukkala or another gate. We do this on large dark streets (there seems to be some dealers here), we let a small gate in the walls and continue to the second. We enter a slum full of stalls, tall men and apparently drugged by watching the walking style, bad smelling... Luckily for us, I see the commercial of an Aswak Aslaam store and recognize it as being near the bus station. So we are at bab Doukkala meaning home!

In the well-known souk we go to the riad with a break at a small fast food to complete the dinner! Sleep as much as we eant because tomorrow we leave to the airport! Since yesterday we confirmed the flights at Ryanair and made reservation to a central hostel (Gran Via, 44) in Madrid! We shouldn't forget about the problems with Ryanair and phone calls in Romania to solve them!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu