marți, 24 februarie 2015

Cu trenul prin Europa 4-26.01.2013 Ziua 12 Paris 1

Dimineață Petronela pleacă la serviciu și eu mă trezesc puțin mai târziu (9.30). Cred că aveam nevoie de niște ore de somn într-un pat confortabil! Mănânc un pic și peste vreo jumătate de oră plec în oraș. Cu primul tren ajung la imensa stație de metrou Chatelet. Este o stație cu linii de metrou pe cinci niveluri în care sora mea îmi spusese că s-a rătăcit când a fost la niște cursuri mai demult. Pentru mine, știind exact unde vreau să ajung, indicațiile mi se par foarte bune. Sunt multe nivele, sunt scări, sunt săgeți... După mine nu ai cum să ratezi direcția... Eu acum ajung la linia 4 vișiniu spre Mairie de Montrouge. Am de mers doar două stații pe sub Sena până la Saint Michel la locul de întâlnire! Trec strada și în piața Saint Michel ne așteaptă Adam, un tip foarte fain care colaborează voluntar la Sandeman! Da, vă aduceți aminte bine, e vorba de aceeași companie cu care am fost în free tour și în Munich! Piața este dominată de fântâna Saint Michel ridicată în 1860 sub împăratul Napoleon III, fântână care se remarcă (față de alte fântâni pariziene) prin culorile și rocile diferite utilizate. Putem observa statuia arhanghelului Mihail în luptă cu Diavolul (marmură albastră), cei doi dragoni înaripați și statuile virtuților (marmură verde) și coloanele corintiene (marmură roșie).
Fiindcă suntem mulți, nu mai stăm la prezentări personale și Adam ne propune să îl urmăm (cu atenție la gumele de mestecat de pe jos!). Trecem peste Grand Augustins și ne oprim puțin pe podul Saint Michel. Spre dreapta vedem celebra Notre Dame cu al ei Quasimodo :D! Cum ne-ar lua prea mult timp vizita și nu face parte din program, doar îi admirăm frumoasa fațadă și coborâm pe Quai des Orfevres.

Suntem pe Ile de la Cite despre care Adam ne spune câteva amănunte. Recunosc că nu am reținut prea multe din ele (se duc multe în timp). Cert este ca Ile de la Cite este centrul administrativ al orașului. Ce am reținut din acea pauză sunt vasele care trec permanent pe Sena (unele simple, altele de tip catamaran) și intrările din catacombele pariziene. De fapt nu e vorba de Catacombe (așa cum vă voi povesti mai jos) și de vechile tuneluri de scurgere a apelor uzate din orașul vechi! Fiindcă atunci nu existau stații de epurare a apei și toată murdăria se ducea în Sena și mai departe în ocean!


Mergem pe chei până la Pont Neuf, trecem pe sub acesta și apoi facem dreapta la intrarea în Square du Vert Galant. Aceasta a fost construită în 1884 pentru Henri IV Galantul Verde (datorită multelor amante pe care le avea în ciuda vârstei înaintate) ca o grădină a regelui în capătul insulei înainte de a se construi podul cel nou (Pont Neuf). Parcul se află cu șapte metri mai jos față de nivelul general actual al insulei arătând astfel nivelul la acea vreme! Pe zidul cu două porți este o placă comemorativă pentru templierii Jacques des Molay și Geoffroy de Carnay care au fost uciși în 18 martie 1314 prin ardere pe rug. 
Urcăm pe poarta din dreapta pe terasa (sunt lacăte ale iubirii prinse de gardul terasei) unde este statuia ecvestră a lui Henri IV (în față este piața Dauphine). Despre Henric IV se pot spune multe. Ce am reținut de atunci este că nu a fost un rege iubit în timpul domniei deoarece era considerat uzurpator de către catolici și trădător de către protestanți și a rezistat la 12 tentative de crimă. Cumva Adam ni-l asociază cu rezistentul Rasputin! E supranumit Henri cel mare sau cel bun în Franța (datorită grijii pentru supuși), Galantul Verde (datorită amantelor) sau Henri al Navarrei (fiindcă a fost prin moștenire rege al Navarrei și al Franței). A fost asasinat în 14 mai 1610 într-o ambuscadă și e înmormântat în bazilica Saint Denis. Poate de aici și dorința de a ajunge până acolo! 

Chiar dacă acum vorbește cu ton glumeț, Adam ne povestește câte ceva despre crimele și atacurile barbare, despre arderile pe rug și multele conflicte din vremea lui Henric IV. Erau cam cruzi francezii la acea vreme!

Ne întoarcem pe Pont Neuf spre Quai de Conti. O placă comemorativă de pe Pont Neuf ne spune că în acel loc a fost împușcat Rene Revel de către germani la 19 august 1944, paznic al păcii din arondismentul 15, cavaler al Legiunii de Onoare. Facem dreapta pe Quai de Conti pe lângă Monetăria Franței pe care o placă ne anunță că aici e incinta Parisului construită sub regele Phillip Auguste până la 1200 și amplasamentul Turnului lui Nesle. Ne oprim în dreptul Institutului Franței și a Podului Artelor. Institutul Franței a fost fondat în 25 octombrie 1795 și din 1806 adăpostește șase academii franceze. În fața institutului este Podul Artelor (Pont des Arts) numit astfel deoarece podul merge spre Louvres/Luvru, palatul artelor. Podul pietonal (din lemn) mai este numit și Podul Iubirii datorită miilor de lacăte de pe laterale (simbol al iubirii cunoscut și din zilele anterioare). Fiindcă sunt prea multe lacăte, periodic primăria mai taie o parte din lacăte pentru a mai scădea din greutatea lor asupra podului!

Mergem pe pod și intrăm în Curtea Pătrată (Cour Carree) a Luvrului. Luvrul este printre cele mai mari muzee de artă din lume și ar trebui câteva zile doar ca să vizitezi muzeul pe îndelete. Noi acum prindem doar câteva povești despre muzeu. Cum ar fi aceea că în timpul Revoluției Franceze au fost multe lupte în Luvru și geamurile de la etajul superior au fost distruse în lupte. Sau că și în momentul de față sunt camere care ne supraveghează! Curtea Pătrată (Cour Carree) este centrul Luvrului Vechi (început în 1202 sub regele Phillip Augustus) care a fost fortăreață și reședință regală și guvernamentală. Din 1789 clădirea s-a transformat în muzeu și au mai rămas câteva departamente guvernamentale. Prin Carrousel du Louvre trecem în Curtea palatului Louvre (început în 1546) în care în mijloc se află marea piramidă din sticlă a Parisului. Piramida a fost finalizată în 1989, este intrarea în muzeul Louvre și are alte trei piramide mai mici în apropiere. În fața Piramidei este Arcul de Triumf al Caruselului după care se întind Grădinile Tuileries. 

Facem dreapta prin Place du Carrousel, urmăm Rue de Rivoli la stânga și pe prima stradă la dreapta (Rue de l'Echelle) facem dreapta pentru o pauză de pipi și ceva revigorant la Starbucks. Cert e că pauza asta e bună pentru fiecare și după ceva mai mult de o jumătate de oră ne întâlnim în fața fast-food-ului să mergem mai departe. 

Tot pe Rue de Rivoli ajungem la colțul Grădinilor Tuileries (Place des Pyramides) unde se află statuia aurită a Ioanei d'Arc (bronz auriu). Este construită de Stat (singura dintre statuile pariziene, restul fiind construite din inițiative private) ca simbol al recuceririi țării în urma înfrângerii din războiul franco-prusac din 1870-1871. Personajul este inspirat de modelul tinerei Aimee Girod din Lorena (18 ani). Statuia a fost construită de Emmanuel Fremiet și inaugurată în 1874. 
Intrăm în Grădinile Tuileries și mergem pe aleea paralelă cu Rue de Tivoli (Terrace des Feuillants). Trecem de statuia lui Jules Ferry, politicianul francez promotor al laicismului și a l expansiunii coloniale și ne oprim puțin în dreptul hotelului Meurice. Hotelul este celebru prin evenimentele din al doilea război mondial. În 1944 devine Cartierul General al generalului Dietrich von Choltitz, guvernatorul militar al Parisului. Acesta primește prin telefon de la Hitler întrebarea: ”Arde Parisul?” și îi răspunde pozitiv. De fapt el nu a ascultat ordinul lui Hitler de a nivela Parisul. Schimbarea acestei decizii a generalului a venit în urma unei amenințări din partea a patru membri ai Partidului Comunist care au reușit să ajungă până în cabinetul Generalului.

Intrăm în Grădini pe Allee de Castiglione până la Allee Centrale de unde cotim la dreapta spre Bazinul Octogonal și Place de la Concorde. 


Trecem pe lângă Bazinul Octogonal și urcăm pe partea dreaptă a Fer de Cheval (Potcoavei). Aici sunt statuile care reprezintă cele mai importante râuri din lumea antică: Nilul, Tibrul, Sena, Marne și Loire. La ieșirea din parc sunt statuile Renumitului și a lui Mercur pe Pegas. Urcăm pe Terrace du Jeu du Paume unde este o expoziție de sculptură modernă a sentimentelor de afecțiune și bunătate.
Adam ne arată Arcul de Triumf, Turnul Eiffel, Place de la Concorde cu roata de Crăciun ne-desființată și coloana egipteană dăruită de viceregele Egiptului Mehemed Ali (aflat sub Imperiul Otoman) statului francez în 1830. Vasul solicitat pentru transportul a două obeliscuri a plecat din Toulon în 1831 și a ajuns înapoi în Franța în 1836. Al doilea obelisc a fost returnat Egiptului ulterior și nu a fost niciodată ridicat în Franța. Statul francez a oferit egiptenilor un orologiu despre care se spune că nu a funcționat niciodată.

Aici ni se termină circuitul gratuit și Adam ne mulțumește pentru însoțire. Merită cu prisosință câțiva euro drept bacșiș!

E ora 14.00 și mai e mult din zi. Vă dați seama că plimbarea mea nu se termină aici! Întreb colegii de plimbare cine vrea să vină la Arcul de Triumf și la turnul Eiffel și doi colegi, ecuadorianul Juan și un canadian vor să vină cu mine. Mă bucur că nu merg singur :D! 

Pe Avenue de Champs Elyssees mergem deocamdată pe partea stângă unde în fața Grand Palais găsim statuia generalului Charles de Gaulle în marș. Doar cu acțiune a înfăptuit atâtea în Europa și a eliberat-o de sub tirania nazistă!

Trecem de sediul Luis Vuitton, după piața Franklin Roosevelt lăsăm pe stânga grădinile Abercrombie&Fitch, o reprezentanță Renault și intrăm în reprezentanța Mercedes de pe partea dreaptă a bulevardului. Superbe modele care ne atrag pe toți trei! 




Depășim Casa Daneză și ajungem la Place Charles de Gaulle-Etoile unde este celebrul Arc de Triumf. Vă dați seama cât de mare este sensul giratoriu dacă sunt nouă (9!) benzi nemarcate!
Nu se poate merge pe deasupra la Arc și pentru a ajunge acolo coborâm printr-un pasaj și ieșim pe partea dreaptă a Arcului. Aecul de Triumf a fost comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, e înalt de 50 de metri și poartă patru altoreliefuri (acum aflu și eu de acest termen): Triumful din 1810, Rezistența, Pacea și la Marseillaise. Pe zidurile interioare sunt înscriși cei 558 de generali ai Imperiului Francez. Sub Arcul de Triumf se află Mormântul Eroului Necunoscut din primul război mondial. Se spune că tot aurul din lume ar încăpea sub acest Arc de Triumf...

Cum canadianul fusese cu o zi înainte la Turnul Eiffel, ne părăsește și intră la metrou. Noi continuăm spre turnul de fier pe Avenue d'Iena trecând prin piața Regus Place d'Iena pe lângă statuia lui George Washington. 
Ajungem pe malul Senei în grădinile Trocadero unde în dreapta avem Palatul Chaillot cu cele două mari aripi laterale. Juan e supărat că i s-au terminat bateriile de la aparatul foto și decide că va veni mâine la Turn. Trecem pe Pont d'Iena și Juan se duce la metrou. Eu vreau să urc în Tour Eiffel și mă duc spre coadă să văd exact cum e cu biletele.
Mai întâi pe un picior al pilonului vestic văd inscripția ”Forges et Usines de Pompey Fould-Dupont, fournisseur de Fer de la Tour” aproape de bustul lui Gustave Eiffel. Deci nu apare ”Made in Reșița-România” cum au zis mulți... Nu-i nimic, tot e o construcție foarte mare și rezistentă, la vremea lui, cea mai înaltă clădire din Paris. Turnul Eiffel este din punctul meu de vedere un colos de fier forjat care a devenit, contrar părerilor vremii, unul din monumentele celebre create de om pe Pământ. Picioare de fier ca ale unui gigant se ridică deasupra mea și vreau să merg cât mai sus. Adică până la etajul 3 aflat la 50 de metri sub vârful Turnului (adică la 276 de metri)! Doar că lifturile de la etajul 2 în sus sunt oprite pentru reparații și se poate urca doar până la etajul 2 aflat la 115 metri! Bun așa! Iau bilet de 8.5 euro și urc prin pilonul nordic cu două lifturi, unul până la etajul/nivelul 1 la 57 de metri și al doilea până la etajul/nivelul 2. Practic la schimbarea liftului doar ies pe un postament și intru în celălalt lift. Liftierele sunt foarte de treabă, anunță când ne apropiem de stație și ne urează de fiecare dată ”vizită plăcută”! Mereu stau cu ochii îndreptați spre pilon și am impresia ca parcă piciorul imens de fier se lasă spre lifturi. Nu e de mirare știind că unghiul de la baza pilonilor este de 54 de grade și crește în sus! De la nivelul 2 în sus cele patru piloane sunt unite prin bare de fier forjat atent lucrate. 

La nivelul 2 primul lucru pe care îl fac este să ies pe terasa exterioară și să admir orașul. Se remarcă dealul Montmartre, Domul Invalizilor cu Mormântul lui Napoleon, Trocadero cu cartierul Defense în spate, Arcul de Triumf, Ile des Cygnes de pe Sena, Champ de Mars cu Turnul Montparnasse în spate, stadionul și centrul sportiv Emile Anthoine... În interior sunt prezentate specificațiile etapelor de construcție a lifturilor de la nivelul 2 la 3 în 1889 (pistoane hidraulice, o singură cabină, 4 minute/urcare, 1.000.000 vizitatori/an) și 1983 (motorizare electrică, 1 minut și 40 de secunde/urcare, 4 cabine, 3.000.000 vizitatori/an)... Sunt multe magazine de suveniruri și restaurante și mă bucură să văd niște porumbei mâncând pe o masă din firimituri... 

Cobor pe scări la primul etaj unde sunt panouri care prezintă date tehnice cum ar fi comparația cu alte clădiri din lume ca înălțime, timpul de construcție - 2 ani, 2 luni și 5 zile, greutatea totală - 10.000 de tone, moduri de urcare sau coborâre - pe jos sau cu liftul, câtă vopsea este folosită la fiecare șapte ani pentru a vopsi și proteja Turnul - 60 de tone, câte becuri sunt folosite pentru iluminarea Turnului - 20.000 de becuri care luminează câte 5 minute la fiecare oră din noapte, propuneri de trasee de vizitat în Paris... Mă uit în sus spre nivelul 2 și parcă văd un acoperiș imens de fier la 60 de metri deasupra capului... În jos oamenii par mici furnici pe asfaltul de sub turn... Îmi place un segment de scară circulară expus pe mijlocul terasei... 

Pe marginea terasei sunt panouri cu tot felul de informații despre serele parcului Andre Citroen, malurile Senei, clădirile UNESCO ridicate între 1955 și 1958, Școala Militară și Câmpul lui Marte, Biblioteca Națională, Pantheonul, Domul Invalizilor, biserica Saint Germain de Pres, Notre Dame de Paris și Saint Chapelle, Coloana Bastiliei, muzeul D'Orsay, Cimitirul lui Pere Lachaise, Centrul și Halele Pompidou... Pe un alt suport sunt prezentate etapele de construcție a Turnului... Sunt câteva restaurante și terase care nu mă prea atrag și ca urmare mă mai învârt o dată pe terasă să văd să nu ratez ceva și cobor cu liftul la parter pe același pilon pe care am urcat...

Vă închipuiți că aș putea să scriu câte ceva despre fiecare din locurile amintite mai sus (bineînțeles după informațiile de pe panouri, dar și așa mi se pare că am scris foarte mult). Vă las să vă relaxați cu câteva imagini, să vă imaginați că sunteți în Turnul Eiffel și apoi mergem mai departe...









De sub Turn mai văd o dată Trocadero, fac stânga pe Promenade Quai Branly și Promenade d'Australie (explicabil datorită ambasadei Australiei din apropiere) până la podul de Bir-Hakeim. De aici puțin la stânga ajung la stația de metrou Bir-Hakeim de unde iau metroul 6 verde până la Denfert-Rochereau. Vreau să ajung la cimitirul Montparnasse unde sunt mormintele a câtorva iluștri români.



În față sunt intrările de la Catacombe! După cum vă spuneam mai devreme, Catacombele nu au legătură cu vechile galerii de scurgere a apelor menajere în Sena. Sunt de fapt un osuar imens construit și amenajat ca muzeu în fostele mine subterane unde sunt osemintele a peste 6.000.000 de parizieni. Brrrr, un pic macabru! Nu că mi-ar fi teamă că doar știu de osuare și la noi (cum ar fi cel din monumentul de la Mateiaș) sau cele de prin cimitire (având cavou de familie într-un mare cimitir bucureștean, vă închipuiți că am avut de-a face cu ceva evenimente cu oase!). Dar deocamdată vreau doar să vizitez un cimitir pe ”exterior” :D! 

Pe Rue Froidevaux merg spre intrarea în cimitirul Montparnasse. Ghinion pe mine că la 17.30 se închide cimitirul-muzeu (18.00 vara), adică după doar câteva minute. Asta înseamnă că trebuie să vin mâine dimineață după ora 8.00! Continui pe Rue  Froidevaux până la colțul cimitirului, de aici pe Avenue du Maine până la Gaite de unde iau metroul 13 bleu până la Varenne. Este cea mai apropiată stație de Domul Invalizilor! Pe rue de Varenne văd muzeul Rodin închis și mă îndrept pe Boulevard des Invalides spre fața Domului.

Este închis, dar imaginea nocturnă mi se pare foarte faină. În Place Vauban din fața Domului este statuia mareșalului francez Marie-Emile Fayolle (1852-1928) înmormântat în Invalides. Hotelul Regal al Invalizilor a fost construit de Louis XIV pentru soldații răniți sub conducerea lui. Mormântul lui Napoleon ca și cel al fiului său, Împăratul Romei, se află în spatele Domului Invalizilor și bisericii Saint Louis construită de Mansart. Invalides (tot complexul) cuprinde pe lângă spital Muzeul Artileriei, Muzeul Istoriei Armelor, Muzeul Ordinii Eliberării și Guvernul Militar al Parisului. În Place Andre Tardieu fac o poză nocturnă bisericii Saint Francois Xavier și cobor la metrou. 
Până să ajung la tren văd un tip care cântă la un instrument foarte special. Mi se pare că are ceva asiatic în el, vouă cum vi se pare? Nu vrea să îi fac poză și lui, ci doar instrumentului...
Merg pe linia 13 până la Duroc și schimb apoi cu linia 10 până la Jussieu. Prin campusul universitar Jussieu ajung la Jardin des Plantes la Rue Cuvier și fac dreapta până la intrarea de lângă Muzeul de Istorie Naturală (aleea Chevreul). Grădinile sunt închise și îmi rămân și ele de vizitat pentru mâine. Se pare că iarăși voi avea o zi plină :D! Pe Rue Lacepede și Rue Monge ajung la Arenes de Lutece care sunt și ele închise. Mi se pare destul de clară treaba. Mâine mă dedic acestei zone universitare! Mă întorc la Rue Rollin unde văzusem niște scări interesante. Acestea urcă câțiva metri și continuă spre Place Benjamin Fondane dedicată poetului și filozofului omonim născut la Jassy/Iași (deci uite legătură cu România) în 1898 și mort în 1944 la Auschwitz. A locuit aici din 15 aprilie 1932 până la 7 martie 1944 când a fost dus și ucis în lagărul de concentrare. Pe placa comemorativă scrie: ”Amintiți-vă doar că am fost nevinovat și că, așa ca voi toți, muritorii de astăzi, am avut și eu o viziune marcată de furie, milă și bucurie, o viziune a unui om simplu!”. Mai departe la Școala Elementară mixtă este un panou ”în memoria copiilor născuți evrei deportați între 1942 și 1944 și uciși în lagărul morții, victime inocente ale barbariei naziste cu complicitatea activă a guvernului lui Vichy”. Asta chiar dacă pe școală e sigla ”Libertate, egalitate, fraternitate”! 
Trec pe lângă casa în care a locuit Rene Descartes în sejururile pariziene din 1644, 1647 și 1648, în capătul străzii fac stânga până în Place de la Contrescarpe și urc pe prima străduță la dreapta, rue Blainville. E o străduță cu restaurante ieftine din Cartierul Latin, cartierul studențesc al Parisului. Pe dreapta văd restaurantul tibetan Tsampa. Asta e! Aici mănânc fiindcă e și cam foame după atâta umblătură (e ora 19.00). Înăuntru atmosfera tibetană te liniștește cât ai clipi. Stegulețe cu mantre, un tablou mare cu cetatea Lhassa, lampadare roșii, muzică tibetană, mantre, statui ale lui Buddha, meditații ale lui Dalai Lama despre viață și moarte, un platou mixt cu tot ce vrei, stegulețe tibetane, o asiatică frumoasă la bar-recepție... Totul e perfect și parcă este exact ora de relaxare de care aveam nevoie :)!




Ies din restaurant și începe să ningă. Ce fericire! Chiar mă gândeam că pe unde am fost până acum nu prea am văzut iarnă. Și uitați-vă în titlul fiecarei zile, suntem în luna ianuarie!

Merg pe Rue de l'Estrapade, fac dreapta pe Rue Clotilde și sunt în spatele Pantheonului! Și tot ninge. Prin piața Pantheonului ajung în fața clădirii acestuia cu Primăria pe stânga și Facultatea de Drept pe partea dreaptă. Hm, Facultatea de Drept din Paris? Păi aici trebuie să fi studiat străbunicul meu, Cesar Partheniu! Ia că vin mâine să văd dacă pot să dau de urmele lui! Prin fața Facultății și a Bibliotecii Sainte Genevieve las statuia lui Corneille în parcare și merg până la biserica studențească Saint Etienne du Mont începută de Francois Întâiul și terminată sub Louis XIII. Istoria ei se confundă cu cea a abației Saint Genevieve din apropiere. Prin Place du Pantheon și Rue Soufflot (din fața Pantheonului) ajung la grădinile Luxembourg pe care le găsesc închise. Oare de ce mă mai mir? Cobor la metrou și iau RER B albastru două stații până la Cite. E stația de metrou de pe Ile de la Cite!





Pe Rue de la Cite ajung în fața catedralei în Parvis Notre Dame-Place Jean Paul II. Vă dați seama, piața îi este dedicată papei Ioan Paul al doilea! În fața catedralei este un mare muzeu ”Via Viatores Quaerit” cu scenă în aer liber, muzeu prilejuit de 850 de ani ai existenței catedralei. 

În piațeta din dreapta apropiată de Sena domină statuia lui Charlemagne și ai lui cavaleri.

Merg în fața catedralei și îi observ imensitatea și detaliile exterioare: marele rozariu, cele trei intrări masive din lemn, toate sculpturile exterioare... Pe partea stângă sunt scările de intrare și urcare spre unul din turnuri. Costă 8.5 euro și, bineînțeles, programul este tot între 8.00 și 17.30 pe timpul iernii! Pe laterală îi observ mulțimea de animale fantastice care folosesc pe post de scurgeri și turnul din spatele catedralei. Dacă voi mai ajunge vreodată în Paris, în mod sigur voi urca în turn și pe acoperiș fiindcă știu că sunt niște unghiuri superbe! 

Pe Rue de Cloitre de Notre Dame las magazinele cu suveniruri și fac stânga pe rue de Chanoinesse. Străduțele sunt frumoase și tare îmi fac o  surpriză: ajung la restaurantul ”Au Vieux Paris”, cel mai vechi din Paris (1594). Intru și imediat sunt luat în primire. Se pare că la cât de elegant este, nu țin cont de modul cum arată cel care intră. Toți sunt potențiali clienți! Le spun că vreau doar să fac câteva poze și toți sunt de acord și mă lasă să mă plimb pe unde vreau. Admir eleganța de la parter și de la etaj și caut să nu fac poze care să incomodeze clienții din restaurant. Îmi place tare mult lumina roșiatică semi-obscură din saloanele mici și cochete și tablourile de pe pereți. 






Le mulțumesc pentru ospitalitate și pe Rue d'Arcole ajung la Quai de la Corse. Cheiurile Senei sunt foarte frumoase și mă conduc pe Pont d'Arcole în Parvis de l'Hotel de Ville, piață mare aflată în fața Ports du Paris. În mijlocul pieței este un patinoar artificial care îmi aduce aminte de patinajul de acasă... 



Continui pe Rue de Renard și la stânga văd pe rue de Cloitre Saint Merri o pictură faină pe peretele unei case. Pe următoarea stradă Rue de Saint Merri fac stânga și ajung pe lângă centrul Pompidou (dreapta) în Place Stravinsky unde în fântâna omonimă e o expoziție modernă destul de ciudată.
Mă tot învârt în piața din fața centrului Pompidou și nu găsesc atelierul Brâncuși. Mai bine pentru că îl pot căuta mâine pe lumină! Doar că acum sunt un pic cam amărât de nereușita găsirii atelierului marelui nostru sculptor! 
Pe Rue Rambuteau ies în Boulevard de Sebastopol, fac stânga pe el și după KFC cotesc la dreapta. Scopul meu e să ajung la stația de metrou Chatelet Les Halles ca să merg spre casă. În drum nimeresc prin piațeta în care este Fântâna Inocenților pe lângă care trec repede pe partea dreaptă spre stația de metrou.

Prin marea stație Chatelet parcurg câteva culoare cu scări rulante lungi până la linia RER D cu care merg spre casă. 


Acum știu drumul de la gară spre casă, opresc la un magazin de mai iau câte ceva de mâncare și merg acasă. Petronela se bucură că am venit și aproape că începea să își facă griji de ora târzie (este cam ora 23.00), mai povestim puțin și mă bag la somn. Mâine vreau să revin în Montparnasse și în grădinile din Cartierul Latin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu