Cum nu plec din București în acest week-end decât undeva pe aproape, mintea îmi zboară la Drăgănescu, biserica unde părintele Arsenie Boca a fost pictor în ultimii 20 de ani. E adevărat că e menționat că a lucrat 15 ani aici, dar și după aceea a fost zărit lucrând aici. Asta până în 1989... În 1986 în apropierea Crăciunului a spus că ”au mai rămas trei calendare”. Fiecare a interpretat cum a crezut de cuviință vorbele. Nu era vorba de calendarele bisericești, ci de faptul că după trei ani a făcut pasul spre Eternitate...
Pe miercuri-joi vorbesc cu Mitică, un prieten bun care stă în Mihăilești și rămâne să ne vedem duminică la biserica ”Sfinții Mihail și Gavriil” din cartierul Costieni. Biserica micuță are un trecut interesant (găsit pe internet). Cătunul Costieni e menționat prima dată în 1599 și biserica a fost construită la 1714 de brâncovenii Constantin și Bălașa chiar în anul decapitării credinciosului Constantin Brâncoveanu. Deci are 301 ani! La construirea lacului de acumulare Mihăilești-Cornetu cătunul/satul a fost scufundat, oamenii mutați și biserica mutată mai sus cu 200 de metri. Lacul este pe actuala limită de județ între Ilfov și Giurgiu.
Cam pe la 9.20 ajung cu microbuzul 505 în Cornetu la intrarea pe baraj (până înainte de baraj costă 3 lei de pe șoseaua Alexandria și după baraj costă 5 lei!). merg pe jos pe baraj circa o jumătate de oră observând spre stânga cetatea Argedava și biserica din Popești și spre dreapta (amonte) bisericuța de întâlnire între brazi. Mitică îmi dă mesaj că s-a terminat slujba și că mă așteaptă la strada principală. Ne întâlnim bucuroși și constatăm că de fiecare dată când ne vedem trecem prin ploi, ninsori sau viscole :D. Ultima dată a fost în decembrie în munții Neamțului!
Mergem întins și într-o oră ajungem la biserica Drăgănescu unde e slujba de pomenire. A părintelui Arsenie Boca, a parohului Savian Bunescu, a măicuței Zamfira și altor oameni importanți pentru biserică! Pare o slujbă obișnuită și după ea, părintele ne spune câteva detalii despre părintele Savian Bunescu. Îmi dau seama că de-asta am venit azi aici! Trebuia să auzim despre viața părintelui. A slujit 62 de ani aici din 1927 până în 1999, a ținut să își facă parohia drept exemplu în țară (printre altele prin taxele cele mai mici), a mărit biserica, de multe ori era așteptat de preoteasă acasă cu mâncare caldă după slujba de duminică și venea abia pe seară, l-a primit pe părintele Arsenie Boca drept pictor (se cunoșteau dinainte, amândoi erau urmăriți de securitate), era un exemplu pentru comunitate... Acum 10 ani s-a stins din viață și azi a fost pomenit... Nu mai contează că plouă, cuvintele merg direct la suflet...
După slujbă cine vrea se poate mirui. Așteptăm să nu mai fie coadă așa mare și ne aezăm la rând. Personal nu înțeleg un lucru pe care părintele l-a spus cu cuvinte foarte simple: ”Împărtășania e împărtășanie peste tot”. Nu înțeleg de ce oamenii se înghesuie să se miruiască, să se spovedească, să se împărtășească... Fiecare pare că vrea să fie mai în față... Cred că e o rămășiță a anilor trecuți când trebuia să fii în fruntea cozii ca să prinzi ceva... După miruire (iarăși mi s-a părut niște detalii cam departe de credință: ”sărutați doar icoanele mici, nu și pe cele mari”, ”haideți mai repede că iarăși se face coadă”) primim ca pomană niște colivă (foarte bună, asta o spune un ”colivar”), un păhărel de vin și un mic chec și preoteasa ne explică elemente din pictura păritelui Arsenie. Este un obicei după slujba de duminică și de fiecare dată este diferit! De data trecută îmi amintesc anumite detalii, acum mi s-au arătat altele... Pictura unică a Învierii translucide, a trecerii prin mormântul paralelipipedic cu capul lui Noe în el și cu ridicarea din păcat a lui Iisus... Observarea celor două cifre 1 și corelațiile cu datele 11 in trecutul recent... Îi arăt lui Mitică pe sfinții Francisc de Asissi și Eusebiu catolici și Mitică îmi arată pe sfântul Calinic de la Cernica... Mă gândesc că pentru un anumit scop crăpăturie din zid ocolesc anumiți sfinți... În haina translucidă a lui Iisus parcă ar fi ceva nave zburătoare, admirăm stranele din lemn masiv...
La ieșirea din biserică stăm puțin de mâncăm niște paste de la Mitică și niște plăcinte cu mere e la mine. Plăcintele rămase le dăm unor copii care sunt mustrați că cerșesc. Or cerși ei, dar sigur plăcintele plac oricărui copil... Avem noroc și opresc doi tineri bucureșteni de ne iau cu mașina până în Mihăilești. Le spunem să ne lase la bisericuța Mihăilești II ”Mihail și Gavril” fiindcă aș vrea să o vizitez. E închisă și doar stăm puțin în curtea ei...
Nu e de mers acasă și merg pentru câteva ore la Mitică la povești. Îmi arată și îmi plac tare modelele de lut la care lucrează, căldura care se face destul de repede în casa mică... Vorbim pe hărți de tot felul de planuri, îmi arată o carte de olărit foarte faină, mai testăm câte ceva de-ale gurii, ne mai jucăm puțin cu pisicile și mult după întuneric mă conduce la microbuzul spre casă (motiv de ieșit din casă).
Mulțumiri părintelui Arsenie pentru chemare, lui Mitică pentru ”ghidare” și prietenie și vremii pentru cât ne-a fost de folos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu