Tura asta a fost una neplănuită și cu ceva neprevăzut. Neștiind sigur dacă plec, nu am anunțat pe nimeni de intențiile mele și m-am trezit singur pe poteci. Singur și cu tot ce e în natura din jurul meu!
Inițial ar fi trebuit să plec cu trenul de 6.23 așa cum se pleacă în mod normal spre munte. Trebuia să fie dimineață, dar nu am reușit să mă trezesc pentru trenul clasic. Cu întârzierea de rigoare ajung pe la 9.30 în gară. Îmi iau bilet la un interregio la ora 10.00 și intru în gară la peroane. Trenul e garat și până la el văd o expoziție de locomotive și trenuri la peroanele 12 și 13. Și chiar trenul "Călugăreni" se pregătea de plecare! Niște anunțuri pe stâlpii peronului anunță că nu mai sunt locuri la trenul "Călugăreni"! Parcă am fi cu niște zeci de ani în urmă! Poze ceva locomotive cu aburi, niște automotoare mai vechi sau mai noi, urc într-o garnitură de metrou (e același ecartament!), mai urc prin niște vagoane de epocă mai pozez câte un motor sau câte un interior elegant și fuga la trenul meu.
În două ore și ceva (adică după miezul zilei) ajung în
Predeal. Nu zăbovesc în gară și pornesc pe BG spre Trei Brazi. Poteca merge mai
mult paralel cu drumul asfaltat decât pe asfalt. Până la Cabana Vânătorilor merg pe străduțe cunoscute din primii ani când veneam la Predeal. Pe aici avea tata niște prieteni la care am stat în gazdă. Vremuri... când Cabana Vânătorilor era doar o cabană cu o terasă un pic mai largă. Acum e un ditamai hotelul de trei stele de care nu te mai apropii așa de ușor! După Cabana Vânătorilor las CA în stânga (peste Fetifoiu) și urmăresc marcajele care mă duc rapid la Trei
Brazi. Aici las TA spre Pârâul Rece în stânga și merg spre Poiana Secuilor pe lângă parcul de distracții și ATV-uri. Mai las o altă veche potecă marcată cu TA în stânga spre valea Tocilița și valea Cheii și ajung la cabana Poiana Secuilor.
Mă bucură o aparentă atmosferă de munte pe melodiile celor de la CALEnDAR, traversez TR dintre văile Cheii și Tociliței și
Timișul de Sus. Pe drumuri forestiere trec peste dealul Cărbunarea și cobor în șaua de obârșie a văii Cheii (spre Cheile Râșnoavei) și a văii Calului (spre Timișul de Sus). Aproape de punctul cel mai de jos ies din drumul de exploatare la dreapta și urmez poteca marcată prin arbuști de 2-3 metri înălțime. E tăiat culoar fiindcă alftel orientarea ar fi mai dificilă. Urc puțin pe culmea dealului și la începutul Spinării Calului (cota 1020m) traversez TR dintre cabana Cheia și Timișul de Sus.
Urc abrupt pe un vârf de 1210 metri și apoi cobor în șaua dinaintea Spinării
Calului. De aici începe un urcuș susținut până în poiana "Trei Fetițe" plină de "Nu-mă-uita". Chiar de sunt eu obișnuit cu urcușurile, tot fac pauze destul de dese pe poteca uneori plină de pietre. La dtâlpul din partea de sus a poienii fac o scurtă pauză pentru un telefon (se cam duce semnalul) și când văd că Muntele nu prea mă lasă să trimit și acasă din bucurie de aici, pornesc mai departe.
Sunt sus aproape la 1700 de metri și pe curbă de nivel merg spre cabana
Postăvaru/Julius Romer cu o mică ieșire (tot BG) spre cabana Cristianul Mare. De fapt este o ieșire "dublă" fiindcă sunt două poteci. Urmez a doua potecă (în sensul meu de urcare) pentru trei serpentine și ajung la baza Salvamont și la noua cabană Cristianul Mare. De întors mă întorc pe cealaltă variantă de potecă (marcată și ea tot cu BG!) ce ajunge ceva mai jos de prima. Revin la prima potecă și pe curbă de nivel ajung la cabana Postăvaru/Julius Romer. Fac o pauză de 30 de minute (16.45-17.15) pentru un ceai
mare dublu și doua felii de salam de biscuiți (se găsesc la cabană mai multe feluri de dulciuri făcute în casă nu în vreo fabrică de dulciuri!) și cobor în poiana Ruia la lac.
Poate mai revin pe aici mai pe seară sau mâine!
De la lac intru pe BA/BG/CA,
las pe rând TG pe marginea Sulinarului în stânga, apoi CA spre valea Lamba în
dreapta, PA spre Peștera de Lapte în stânga (mi se dezlipește jumatăte din
talpa de la un bocanc și abia reușesc să o căptușesc cu leucoplast și fașă elastică pe banca de la intrarea în PA!) și BG spre poiana Drester tot în stânga. Cu o mică rătăcire pe
marcaje vechi sub Crucurul Mare, urmez marcajele BA care coboară pe culmea
Crucurul Mare-Crucurul Mic-Varna spre cartierul Dârste. Drumul coboară lejer și destul de monoton pe culmea amintită și pot să măresc pasul chiar și cu bocancul oblojit.
Între Varna și Crucurul
Mic las în stânga BA ce vine dinspre Tâmpa (loc cunoscut de acum circa o lună; pe aici voi veni peste câteva săptămâni!).
Sub Crucurul Mic las în stânga CG spre dealul Kermen și mai apoi TG pe Piscul
Lung spre Noua. De aici începe noul! Și cobor, și cobor parcă fără sfârșit de
la cei 1030 metri la care mă aflu! Bine că merg cu bețe că altfel nu știu ce ar fi zis genunchii de atâta coborâș!
Cam la 800 de metri altitudine traversez BR dintre
grădina zoologică și valea Larga Mare și continui coborârea. De fapt este o
parcurgere matematică a culmii formate din trei dealuri care parcă nu se mai
termina. După al treilea deal ajung la un capăt de drum și o exploatare de
nisip. Pe aici se va construi drumul auto dintre grădina zoologică și Larga Mare! Un paznic/muncitor de aici mă sfătuie să merg pe drum spre grădina zoologică. Îi spun că vreau să văd dacă continuă marcajele pe culme , și dacă dispar, mă întorc și îi urmez sfatul! Încerc pe înserat să găsesc marcaje pe ultimul deal fără succes, sparii un animal
mic și mă întorc la paznicul celor doua excavatoare de la capătul drumului. Trebuie să îi urmez sfaturile fiindcă e noapte și chiar nu am chef de ceva întâlniri nocturne! Beau niște apă de la paznic, îi mulțumesc și pornesc pe drum. Cobor câteva sute de metri pe întuneric, la o curbă la 180 de grade întreb niște pădurari de marcaje, îmi indică un drum spre Dârste și pe el
regăsesc marcajele mele ce coboară la DN la strada Cireșului. Prin telefon cu
prietena, aflu niște telefoane de la pensiuni apropiate și aleg pensiunea cea
mai apropiată Dârste (calea București, nr. 2A) unde și rămân peste noapte. Prețul e un pic cam mare față de ce plătesc eu de obicei pe munte (puțin sau mai nimic când merg cu cortul sau în refugii!) și accept o cameră dublă la preț de single. Seara cer doar câteva felii de pâine (primesc o jumătate de pită gratis!), mănânc ceva în cameră, fac un duș și mă bag la somn.
Dimineață la 10.00 e micul dejun (inclus în
preț și servit după grupurile cazate). Mănânc eficient și mă încadrez în prețul prestabilit. Peste o jumătate de oră mulțumesc gazdelor și pornesc pe jos spre stația de bus. În drum îmi încerc norocul la autostop și mă ia un
prahovean câțiva kilometri până la Timișul de Jos. Știu că nu prea e de acord cu drumul gratis și scurt, dar i-am spus de la început unde cobor. Lângă gară schimb câteva vorbe cu un
nene de 85 de ani (și el iubitor de munte și de mișcare în tinerețe și chiar și acum!) și pornesc pe CA pe Lamba Mare. Trec de biserică și cotesc la dreapta pe drumul forestier care merge pe vale. Merg pe serpentine largi ușor în urcare, trec la un moment dat printre niște frunze de brusture imense, las pe laterale mai apoi niște grămezi de lemne tăiate și după vreo oră de mers (de la barieră) se
termină drumul (sunt puțin peste 1000 de metri altitudine).
Las pe partea stângă o fostă căbănuță a forestierilor și încep urcușul prin
jungla prin urzici pana la mijloc. Poteca urcă continuu pe firul văii și pe la 1200 de metri las în stânga firul nemarcat al Lambei Mari. De aici voi urca în serpentine
strânse până la 1300 și ceva de metri și mă întâlnesc
cu doi brașoveni foarte simpatici). Îi las fiindcă ei urcă mai cătinel și după un mic urcuș prin pădure ajung la 1440 de metri în culmea
Crucurului.
Hai sa încerc altceva decât planul inițial (urcarea pe vârf și
coborârea pe BA Drumul Șerpilor). Hai să parcurg poteca marcată cu PA pe la
Peștera de Lapte până în poiana Drester și apoi să revin pe BG unde sunt acum și mai departe! Cobor așadar spre Peșteră și văd o intersecție de unde alt PA
coboară în Sulinar. Trebuie să văd ce e și pe aici. Cobor până în poiana Drester și
apoi pe BG până jos la prima stradă pe unde era un concurs de ciclism (mai văd
intersecții și cu alte marcaje care vin din Tâmpa).
De aici PA cică urcă pe deasupra peretelui de mai sus spre Peștera de Lapte. După ce încerc să mă lămuresc cum e cu potecile cu un jandarm
montan, urc pe PA pe un vâlcel fix până în poiana Drester (deci PA urca din poiana de la
strada Poiana lui Stechil până la Peștera de Lapte și apoi în circuit înapoi în Poiană pe marginea Sulinarului) și mai departe pe lângă Peșteră cobor pe
varianta văzută mai devreme. Dau în Sulinar la cota 1400 (marcajul TG de ieri) lângă refugiul Salvamont Sulinar,
cobor la dreapta până la CR de Postăvaru și renunț la planul meu de a mai urca pe vârf și
pe Drumul Șerpilor.
Probabil rămâne pe săptămâna viitoare! La o intersecție a potecii marcate cu CR cu pârtia de schi văzusem pe dreapta pârtiei niște săgeți cu ceva scris pe ele. Curiozitatea mă împinge să văd ce e acolo. Cum CR mă coborâse până la secția de poliție, revin pe pârtie și urc pe partea ei stângă (în sensul urcării, dreapta geografic) până la săgeți. Sunt doar săgeți indicatoare pe un drum nemarcat de promenadă care ajunge la izvorul și locul unde începea să urce PA de mai devreme spre Poiana lui Drester și apoi Peștera de Lapte. Pe drumul orizontal
fac legătura cu PA de mai devreme. Așadar m-am lămurit ce e cu drumeagul ăsta lejer!
Pe drumul cu dale cobor pe strada amintită Poiana lui Stechil întâlnind CR și TA spre Tâmpa/Valea cu Apă. Jos în stațiune
văd BR sau "drumul vechi". N-am mai fost pe aici! Hai să vedem unde coboară în Brașov! (o oră până în Brașov la stația de bus Pietrele lui
Solomon). Gata, merg pe aici! Oricum altă dată nu mai ajung eu pe aici așa de
curând! Drumul e superb amenajat pentru pietoni de tot felul: pietruit în serpentine,
bănci și gard de protecție de lemn. Bravo, brașoveni! Cam pe la mijlocul drumului se desparte la stânga un marcaj BA care merge prin valea Sticlăriei spre Râșnov. Va trebui cumva să îl parcurg și pe acesta în săptămânile următoare!
De jos de sub poiana de
la Pietrele lui Solomon (întâlnire cu BG de mai devreme) merg puțin pe jos
printre case și cu un taxi ajung la gară (17.40). Masă copioasă la autoservirea
Pipiron și cu un regio de sezon ajung la 22.00 în București. În total cam 55 de
kilometri merși pe jos!
Pe săptămâna viitoare ne vedem tot în Postăvaru. Cu alte trasee marcate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu