Îmi respect planul matinal și trezesc pe unul din băieții de la hotel să îmi rezolve cu mașina. Înainte de ora 6.00 îmi găsește prima mașină care pleacă sus pe vale. Convin cu șoferul la 200 de rupii dus-întors și aștept să pornim. Mă asigură că vor mai urca și alții pe drum! Mai stăm o jumătate de oră ca să asistăm la o tradiție prin care un grup de tineri dansează și balansează un mic altar cu o zeitate în interior. Fiind noapte, pot doar vedea mișcările pe care le fac și momentul în care pleacă urcând mini-altarul pe un autobuz (toate astea la un ceai luat de șofer pentru care îi voi da banii când plătesc totul). Cam pe la 6.30-6.35 pornim la drum. Deocamdată suntem 4 în mașina de teren. Nu știu pe ce principiu șoferul m-a pus pe bancheta din spate la mijloc și ca urmare iarăși nu am putut face poze!
I respect my morning plan and wake up one of the boys from the hotel to solve my car. Before 6 o'clock he finds for me the first car going up the valley. I fix the price for a return ticket for 200 rupees and wait for departure. He assures me that other people will be in the car on the way! We sty for 30 minutes to see a tradition of a group of young men dancing and balancing a little shrine with a god inside. Being night, I see only their movements and the moment they leave by putting the shrine on a bus (all mixed with a tea bought by the driver and payed after). At 6.30-6.35 we start the trip. We are four people in the car. I don't know the principle of putting me on the back bench in the middle of the car and I couldn't take any pictures!
Ieșim pe drumul principal al stațiunii și după ce se termină casele, începe să se lumineze. Și drumul e din ce în ce mai fain! Trecem prin micul sat Gangori (de unde pleacă un drum spre o zonă de campare pe râul Aasi Ganga) și drumul începe să urce pe malul drept al râului. Drumul de piatră este aninat undeva la circa 50-70 de metri de fundul văii. Sunt multe curbe, multe coborâri și urcări, apele lui Bhagirathi sunt la fel de turcoaz ca cele de ieri și căteodată se înnegresc în canionul adânc săpat de apă. De la Maneri (1298m) urcăm până la Malla (1478m), apoi Raithal și la Gangnani suntem la 2133m altitudine. Doar câteva case se văd mai jos de drum spre firul canionului! Drumul ne urcă până pe la 2400 de metri și în câteva serpentine lungi (de genul celor de pe Transfăgărășan) urcăm pe malul drept până la Sukhi Top (2651m). O curbă de nivel și alte serpentine ne coboară la firul apei pe care îl trecem pe un pod pe partea stângă. Coborâm în Jhala (2575m) și drumul merge prin junglă spre ultimele cătune accesibile. Trecem pe deasupra Harsilului (cam 2800 de metri) și coborâm în Dharali (2575m). Aici e punctul terminus și șoferul întoarce mașina. Îl întreb dacă stăm 10-15 minute și îmi zice că e în regulă. Am timp de "gustat" altitudinea! Chiar dacă indienii se uită curioși la mine, mă comport ca un copil însetat de frumusețe. Întâi admir granița albă ce desparte India de China (masivul Baspa Bamak ce urcă până pe la 5000 de metri) și urc cu aparatul foto pregătit printre case. Dharali e un cătun cu case de lemn aflate pe terase de piatră. O potecă principală merge printre case, trece pe lângă "piața centrală" și urcă printre măgăruși până la casa cea mai de sus. Până aici urc și eu ca să pot vedea imaginea de ansamblu. Și "blocajul" apare! Eu sunt un mic punct față de Dharali. Cătunul aflat așa de sus este un mic punct față de ce e în jur (vârfuri de 4500-5500 de metri). Masivele din jur sunt doar un mic punct față de tot ce înseamnă Himalaya! Simți masivitatea și măreția a ceea ce te înconjoară chiar de n-o poți cuprinde cu simțurile. Doar cu gândul poți realiza cât de mare și cât de frumoasă e marea noastră planetă! Cu mulțumire Divinității pentru că am ajuns nesperat până aici, cobor spre strada principală unde câțiva copii joacă un fel de baseball improvizat la doar 50 de metri de o turmă de vaci negre liniștite. Cobor pe terasa de deasupra templului aflat mai jos de drum spre firul apei și văd că șoferul îmi face semn să vin. Doar cinci minute! Iau câteva pietre pentru sora mea (ca geofizician are o întreagă colecție) și merg la mașină. Sunt mai mulți localnici care coboară la vale. Ne urcăm și pornim la drum.
We go out on the main road of the resort and light is up after the last houses. We pass the small village of Gangori (a road is going from here to the camping place from the river Aasi Ganga) and the road is going up on the right side of the valley. The stone road is hooked 50-70 meters above the level of the water. We have a lot of curves, up and down, the waters of Bhagirathi are turquoise lake the lake from yesterday and sometimes dark in the deep water digging canyon. From Maneri (1298 m) we go up to Malla (1478 m), then Raithal and at Gangnani we are at 2133 m altitude. We can see just a few houses down to the valley! The road is going up to 2400 m and in a few large curves (like Transfăgărășan) we go up on the slope to Sukhi Top (2651 m). A leveled road and some curves take us down to the level of water which we pass on a bridge on the left side. We go down to Jhala (2575 m) and the road goes through the jungle to the last accesible hamlets. We pass above Harsil (about 2800 m) and go down to Dharali (2575 m). This is the terminus point and the driver turns around. I ask him if we stay 10-15 minutes and he agrees. I have time to taste the altitude! I don't care about the strange looking of Indians and act like a child thirsty for beauty. First I admire the white border between India and China (Baspa Bamak massive up to 5000 meters) and go up with the camera open. Dharali is a hamlet with wooed houses on rock terraces. A main path goes between houses, passes the "main market" and goes up between donkeys to the last house. I stop here to the the frame image. And the "blockage" appears! I am a small point comparing to Dharali. The hamlet is a small point comparing to surroundings (4500-5500 meters mountain tops). The massifs around are a small point comparing to all Himalaya! You feel the hugeness and the greatness of everything around you even if you can't hold everything in your feelings. Only the thought realize how big and beautiful is our big planet! With thanks to Divinity for allowing me to unexpectedly come here, I go down to the main street where some kids are playing an improvised baseball 50 meters to a herd of calm black cows. I go down on the terrace above the temple in river's direction and see the drivers waving his hand to me. Five minutes, please! I take some stones for my sister (as geophysicist she has a big collection) and go to the car. There are many locals going down. We go up in the car and start the way back.
We go out on the main road of the resort and light is up after the last houses. We pass the small village of Gangori (a road is going from here to the camping place from the river Aasi Ganga) and the road is going up on the right side of the valley. The stone road is hooked 50-70 meters above the level of the water. We have a lot of curves, up and down, the waters of Bhagirathi are turquoise lake the lake from yesterday and sometimes dark in the deep water digging canyon. From Maneri (1298 m) we go up to Malla (1478 m), then Raithal and at Gangnani we are at 2133 m altitude. We can see just a few houses down to the valley! The road is going up to 2400 m and in a few large curves (like Transfăgărășan) we go up on the slope to Sukhi Top (2651 m). A leveled road and some curves take us down to the level of water which we pass on a bridge on the left side. We go down to Jhala (2575 m) and the road goes through the jungle to the last accesible hamlets. We pass above Harsil (about 2800 m) and go down to Dharali (2575 m). This is the terminus point and the driver turns around. I ask him if we stay 10-15 minutes and he agrees. I have time to taste the altitude! I don't care about the strange looking of Indians and act like a child thirsty for beauty. First I admire the white border between India and China (Baspa Bamak massive up to 5000 meters) and go up with the camera open. Dharali is a hamlet with wooed houses on rock terraces. A main path goes between houses, passes the "main market" and goes up between donkeys to the last house. I stop here to the the frame image. And the "blockage" appears! I am a small point comparing to Dharali. The hamlet is a small point comparing to surroundings (4500-5500 meters mountain tops). The massifs around are a small point comparing to all Himalaya! You feel the hugeness and the greatness of everything around you even if you can't hold everything in your feelings. Only the thought realize how big and beautiful is our big planet! With thanks to Divinity for allowing me to unexpectedly come here, I go down to the main street where some kids are playing an improvised baseball 50 meters to a herd of calm black cows. I go down on the terrace above the temple in river's direction and see the drivers waving his hand to me. Five minutes, please! I take some stones for my sister (as geophysicist she has a big collection) and go to the car. There are many locals going down. We go up in the car and start the way back.
Prima oprire este la Harsil unde se mai lasă și se mai iau niște bagaje, mai urcă niște indieni. Eu profit de ocazie și mai privesc pentru ultima dată giganții cu creasta albă de la nord și pe cei de pe cele două laturi ale văii Bhagirathi. Un indian de vreo 25 de ani în haine militare ajută la aranjarea bagajelor pe mașină! Puțin după Harsil simt că îmi vine să vomit și cer să oprească mașina. Doar iau aer și mergem mai departe. Ca să scap de alte grețuri, mă culc pe jumătate de banchetă în spatele mașinii. Nici acum nu fac poze! Adorm până la stația de autobuz de jos din Uttarkashi. Fiindcă nu mă simt prea bine, urc la hotel și mă relaxez vreo oră cu decojitul alunelor pe terasa/pasarela camerelor. Relaxarea în soare face teribil de bine. Să fi fost și influența altitudinii în starea mea?
The first stop is Harsil, they let and take some luggage, some Indians go up in the car. I take the chance and watch for the last time the north white headed giants and the ones on the both sides of Bhagirathi. A 25 years old Indian in military suit helps on fixing the luggage on the car. After Harsil I feel sick and ask for the car to stop for a few minutes. I take some fresh air and we continue. To avoid sickness, I fell asleep on half of a back seated bench in the car. No pictures! I sleep until we reach bus station in Uttarkashi. Because I don't feel so good, I go up in the hotel at my room and relax for an hour with some nuts in shell on the terrace/bridge of the rooms. Relaxing in the sun is very good. Should it be the altitude influence in my state of health?
The first stop is Harsil, they let and take some luggage, some Indians go up in the car. I take the chance and watch for the last time the north white headed giants and the ones on the both sides of Bhagirathi. A 25 years old Indian in military suit helps on fixing the luggage on the car. After Harsil I feel sick and ask for the car to stop for a few minutes. I take some fresh air and we continue. To avoid sickness, I fell asleep on half of a back seated bench in the car. No pictures! I sleep until we reach bus station in Uttarkashi. Because I don't feel so good, I go up in the hotel at my room and relax for an hour with some nuts in shell on the terrace/bridge of the rooms. Relaxing in the sun is very good. Should it be the altitude influence in my state of health?
Pe la 15.00 plec la plimbare spre Gangori. Știu că sunt câțiva kilometri și poate ajung până acolo. Fără grabă și țintă precisă, doar hoinăreală prin stațiune! Aproape de ultimele case cobor spre școala montană fiindcă aș vrea să ajung la podul care se vede masiv peste râu. Dincolo de el sunt casele care luminau frumos aseară! Podul are piciorul drept distrus și acum este amenajat cu niște scări metalice ca loc de promenadă. Urc și eu pe el pentru câteva poze în amonte, admir băieții care sparg în continuu piatră de râu și găsesc un alt drum care mă scoate la strada principală. Puțin mai sus cobor iarăși la apă fiindcă mi-era dor să simt vuietul apei. Mai ales că aici este sfânta Ganga! Doar vreau să meditez un pic în muzica apei și niște călugări tineri (cam 20 de ani să aibă!) vor să le fac poze. Doar o poză! Un alt rătăcitor/călugăr în haine murdare se spală și își curăță vesela lângă mine în apă. La început își trage catrafusele lângă el și când vede că nu îi fac nimic, se manifestă în voie. Trec de ashramul Shivananda (pe stânga) și găsesc o potecă ce mă urcă în câteva curbe prin junglă la o potecă pietruită cu balustradă. Merg la dreapta, ajung în partea de jos a cătunului Kansen și dau de un drum spre Oficiul turistic pentru zona ghețarului Gangotri. Aleg să urc printre case cât mai sus prin cătun. Un băiat are un sul mare de plasă de gard și refuză să îl ajut. Mă gândesc că își cunoaște menirea și nu e rolul meu să îi ușurez sarcina. Ies dintre case pe o potecă pietruită la dreapta și mă intersectez cu trei indieni care veneau cu câte un braț de vreascuri. Doar un Namaste și întrebarea dacă îmi place zona lor. Foarte faină interacțiunea! Pe aleea pietruită ajung la un cimitir deasupra unei râpe. Mă opresc câteva secunde pentru cei îngropați aici și găsesc o potecă în urcuș cu serpentine strânse până pe culmea de deasupra. Sunt la marginea unor platforme de orez. Întreb o localnică: Gangori? Uttarkashi? Îmi explică în hindi și arată cu mâna întinsă direcția. Îi mulțumesc și merg spre Gangori. Ajung la o potecă ce urcă spre casele cele mai de sus din Sangrali și cobor pe ea cu confirmarea drumului bun. Ies curând la un rezervor-stație de apă sub care potecă pietruită devine chiar asfaltată. Un indian amețit urcă cu nepotului lui ("băiatul băiatului meu!") și nu reușește să mă convingă să merg la ei acasă. "Poate vin mâine!" "Dumnezeu te vede dacă te ții de cuvânt". Cobor pe străduțe și pe prima stradă un poștaș îmi confirmă direcția bună. Mă opresc să admir cerul cu nori roșii și apoi cobor mai departe printre case și prin curți până la drumul principal.
Around 15.00 I go for a walk up to Gangori. I know I have just a few kilometers. Without rush and any fixed target, just wandering in the resort! near the last houses I go down to the mountain school because I want to go to the massive bridge over the river. After the bridge you can see the houses with beautiful lights from last evening! One foot of the bridge is destroyed and they made some metallic stairs for walking area. I go up on the bridge for some pictures up on the river, admire the boys who break river stone continuously and find another way to the main street. A little way up I go down to the water because I wanted to feel the sound of water. Especially because it's holy Ganga here! I just want to meditate and some young monks (about 20 years old!) want to make them some pictures. Just one picture! Another wanderer/monk in dirty clothes is cleaning himself and his dishes in the water. First he takes his stuff and when he sees me not acting, he acts natural. I pass Shivananda ashram (on the left) and find a path that takes me up in a few curves to a paved path. I turn right, reach the lowest part of Kansen hamlet and see a road to Touristic Office for Gangotri glacier. I choose to go up between houses in the hamlet. A boy has a big role of fence mesh and refuses my help. I think he knows his way and it's not my role to make his job easier. I exit the houses area on a paved path and meet three Indians coming with bunches of brushwood. Just a Namaste and some questions about liking the area! Very nice interaction! On the paved alley I reach a cemetery above a ravine. I stop a few minutes for the dead people and find a steep short curved path to the ridge above. I am at the margin of a rice platform. I ask a local: Gangori? Uttarkashi? She explains me in Hindi and show the direction with the extended arm. I thank her and go to Gangori. I reach a path going up tp the highest houses of Sangrali and go down on it wit confirmation of the good way. I reach a reservoir/water station and the paved path becomes asphalted. A dizzy Indian is going up with the nephew ("son of my son") and can't convince me to go up to his house. "I may come tomorrow!" "God sees you if you said". I go down on little streets and a postman confirm the right direction. I stop to admire the red clouds sky and go down between houses and among courts to the main road.
Around 15.00 I go for a walk up to Gangori. I know I have just a few kilometers. Without rush and any fixed target, just wandering in the resort! near the last houses I go down to the mountain school because I want to go to the massive bridge over the river. After the bridge you can see the houses with beautiful lights from last evening! One foot of the bridge is destroyed and they made some metallic stairs for walking area. I go up on the bridge for some pictures up on the river, admire the boys who break river stone continuously and find another way to the main street. A little way up I go down to the water because I wanted to feel the sound of water. Especially because it's holy Ganga here! I just want to meditate and some young monks (about 20 years old!) want to make them some pictures. Just one picture! Another wanderer/monk in dirty clothes is cleaning himself and his dishes in the water. First he takes his stuff and when he sees me not acting, he acts natural. I pass Shivananda ashram (on the left) and find a path that takes me up in a few curves to a paved path. I turn right, reach the lowest part of Kansen hamlet and see a road to Touristic Office for Gangotri glacier. I choose to go up between houses in the hamlet. A boy has a big role of fence mesh and refuses my help. I think he knows his way and it's not my role to make his job easier. I exit the houses area on a paved path and meet three Indians coming with bunches of brushwood. Just a Namaste and some questions about liking the area! Very nice interaction! On the paved alley I reach a cemetery above a ravine. I stop a few minutes for the dead people and find a steep short curved path to the ridge above. I am at the margin of a rice platform. I ask a local: Gangori? Uttarkashi? She explains me in Hindi and show the direction with the extended arm. I thank her and go to Gangori. I reach a path going up tp the highest houses of Sangrali and go down on it wit confirmation of the good way. I reach a reservoir/water station and the paved path becomes asphalted. A dizzy Indian is going up with the nephew ("son of my son") and can't convince me to go up to his house. "I may come tomorrow!" "God sees you if you said". I go down on little streets and a postman confirm the right direction. I stop to admire the red clouds sky and go down between houses and among courts to the main road.
Am vreo doi kilometri până în Uttarkashi. Pornesc voios pe drum, se întunecă și ajung prin locuri cunoscute. Aproape de centru o călătoare mă întreabă de o cazare ieftină. Vrea să stea cu 100-150 de rupii! Nu știu un astfel de loc și îi pot indica doar direcția templului Vishwanath. Îmi iau câteva portocale și merg la hotel. Până se pregătește masa de seară, mai stau de vorbă cu patronul hotelului și trimit niște mailuri către casă (gratuit). Seara îi plătesc toate patronului (fiindcă am stat două nopți, m-am înregistrat în registrul turiștilor) adică masa, cazarea și un bacșiș pentru atitudinea foarte faină. Nu știe de Tripadvisor fiindcă ar merita să fie recomandat! Urc în cameră, mă spăl puțin și la somn. Mâine am tot trezire matinală (tot așa la 6.00 e plecarea)!
I have two kilometers to Uttarkashi. I start my way smiling, it gets dark and I reach known places. Near the centered market a traveler ask me for a cheap housing. She wnts to pay 100-150 rupees! I don't know such a place and I can only indicate the direction of Vishwanath temple. I buy some oranges and go to the hotel. While dinner is prepared, I chat with the owner (I registered the tourist register because I stayed for two nights), send some mails home and pay everything (housing, food, tip for the fine attitude). he doesn't know about Tripadvisor because he deserves recommendations! I go up in my room, wash myself and go to sleep. Tomorrow I have a morning wake-up (6 o'clock)!
I have two kilometers to Uttarkashi. I start my way smiling, it gets dark and I reach known places. Near the centered market a traveler ask me for a cheap housing. She wnts to pay 100-150 rupees! I don't know such a place and I can only indicate the direction of Vishwanath temple. I buy some oranges and go to the hotel. While dinner is prepared, I chat with the owner (I registered the tourist register because I stayed for two nights), send some mails home and pay everything (housing, food, tip for the fine attitude). he doesn't know about Tripadvisor because he deserves recommendations! I go up in my room, wash myself and go to sleep. Tomorrow I have a morning wake-up (6 o'clock)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu