luni, 17 martie 2014

Spontan în Văcărești 17.03.2014

Plec de la serviciu la ora obișnuită (ca orice lucrător la patron) și sincer să fiu nu prea am chef să merg direct acasă. Chiar dacă îmi propusesem ca acasă să nu mai deschid calculatorul și într-un fel sau altul să lucrez cu mine... În drum spre casă îmi vine ideea: dacă tot ai DSLR-ul la tine, Cezare, de ce nu te duci tu frumușel în baltă (e vorba de balta Văcărești)? Bună idee, Cezare! Think fast, adapt! Cobor la metrou și merg în vreo jumătate de oră până la Mihai Bravu, cea mai apropiată stație de baltă! Ce liniște era în metrou cu căștile în urechi și cu mantrele care se scurg una după alta (de niște luni bune nu mă satur să le ascult!). Ies de la metrou într-o aglomerație, agitație, claxoane, polițiști în intersecții. Nu-mi place deloc orașul ăsta și știu că scap repede de toată hărmălaia asta! Pe sub podul în construcție urc pe barajul lacului și doar ce cobor câțiva metri și se lasă liniștea naturii: fâșâitul stufului uscat, păsări care triluie (cântă triluri; nu e cuvânt inventat, chiar există!). Cunosc potecile și mă las dus de ele. Câte o potârniche zboară prin fața mea, rândunicile ciripesc în stoluri, rațele mă cheamă la baltă. Chemat ca de sirene, ajung la marginea bălții prin zone arse. De ce și cum nu știu, interesant este că potecile care erau prin zonele astea ies în evidență. Ele nu au ars! Două rațe sălbatice pleacă de lângă stuf dând din labe. Nu zboară fiindcă reușesc să nu le sperii. Profit de bătaia vântului în stuf ca să înaintez liniștit spre apă. Cadre peste cadre... Îmi dau seama că nu fac nimic cu 18-105 al meu și că mi-ar trebui cel puțin un 200 dacă nu și mai mare! Soarele s-a dus după blocurile de la marginea lacului și acum se reflectă în apă prin norii albi ce pătează cerul. Mă mai învârt pe lângă baltă, o rață și o altă potârniche fug din fața mea. Încerc să intru pe niște istmuri care se blochează cu apă (protecție naturală, Cezare, nu te băga dacă nu te lasă!). Pe la 7 seara e întuneric și urc spre dig și apoi spre casă cu căștile în urechi ca să mă adaptez treptat prin mantre la zgomotul din afara lacului.
                               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu