vineri, 7 februarie 2014

Ziua Roșiei Montane 6 februarie 2014

Ziua Roșiei Montane 6 februarie 2014 - câteva cuvinte

Astăzi a fost ziua Roșiei Montane. Roșia Montană este una din cele mai vechi localități atestate de la noi. Nu spun cea mai veche fiindcă sunt multe altele înaintea ei, dar totuși să ai mențiunea scrisă a existenței localității Alburnus Maior la 6 februarie 131 (fără 1000!) înseamnă 1883 de ani de atestare documentară! Cu acest prilej Muzeul Țăranului Român din București a dedicat jumătate din zi (începând de la ora 14.00) Roșiei și Roșienilor (intenționat am scris cu majusculă ambele cuvinte, cei care mă cunosc știu ce vreau să spun când folosesc majuscule!). Au fost multe documentare (uite aici programul manifestărilor culturale) și eu am reușit să ajung de la 18.00 la seria de scurt-metraje și apoi la filmul "Nunta de piatră" (1971, regie Dan Pița-Mircea Veroiu). Am văzut multe documentare foarte faine, triste, realiste și unele pline de hotărâre și speranță ("Cetatea de aur", "Patrimoniul Roșiei montane în imagini", "Zidurile",  câteva scurt-metraje realizate de curajosul Tică Darie), câteva imagini de la protestele de anul trecut, imagini de încurajare în lupta pentru libertate. Sinteza lor (deși e greu de făcut) am găsit-o în câteva cuvinte spuse de Mahatma Gandhi, sud-africanul care a schimbat lumea: "Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, nu și lăcomia lui". Imaginile ne-au dat ideea de a veni anul ăsta la Roșia Montană pentru câteva zile.

Filmul "Nunta de piatră" regizat de Dan Pița și Mircea Veroiu e o ecranizare foarte, foarte faină după două nuvele ale lui Ion Agârbiceanu (care de altfel are puternice legături cu Roșia Montană), "Fefeleaga" și "La o nuntă". Prima parte a filmului, plină de sensibilitate și puține cuvinte, ne-a impresionat extrem. Cât chin pe biata Maria și pe calul fără nume pentru a aduce fericire fetei bolnave! "Să creșteți mari... Că ai mei n-au avut parte". A doua parte, ceva mai vioaie, dar la fel de plină de sensuri ascunse, ne-a plimbat pe tărâmurile Roșiei și Gemenei la fel ca și fata Mariei din prima parte. 

Sala "Horia Bernea" a fost plină la toate filmele la care am fost noi!

Trebuia să finalizăm cu un concert de jazz al Mariei Răducanu, dar aglomerația ne-a îndreptat spre un alt loc liniștit și plăcut din apropierea muzeului unde am savurat momente, vorbe și gusturi inedite. Nu spui locul să nu fac reclamă publică! 

La cât mai mulți ani liniștiți, dragă Roșie Montană, inimă ce bate în fiecare român adevărat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu