miercuri, 26 februarie 2014

Chandigarh, orașui lui Corbusiere 24.12.2013 Chandigarh, the city of Corbusiere

Într-un oraș organizat în stil american (sau englezesc) cu străzi perpendiculare și numerotate îmi propun să văd centrul, Grădina de Trandafiri și Grădina de Piatră a lui Nek Chand. Dacă ajung și pe lângă lacul Sukhna e mai mult decât suficient! Și cine știe ce mai descopăr pe drum! Cu o autoricșă ajung până la intrarea în Grădina de Trandafiri. E un mare parc-grădină botanică în care majoritatea plantelor sunt trandafiri: trnadafiri regali roșii, prințese albe, bucle galbene ce se acoperă una pe alta, alei învăluite în ceață, fântâni arteziene, raze de soare, mandale desenate pe alei, grupuri de indieni care își fac poze, curățenie și ordine... Mă uită Dumnezeu pe aici pentru vreo trei ore! Abia îmi vine să ies din Grădina de Trandafiri și prin Valea de Agrement mă îndrept spre Grădina de Piatră a lui Nek Chand. E ușor să te orientezi în orașul ăsta. Toate străzile și intersecțiile sunt numerotate, ai hărți la fiecare stație de mașină. Nu ai cum să te încurci! La Nek Chand plătesc o intrare formală (20 de rupii) și mă învârt prin galeriile, prin camerele (e în aer liber!), printre exponate, prin peșteri, printre cascade artificiale, pe lângă râuri etc până la nivelul 3. Fac un filmuleț începând de la micul canion și până la plimbările cu cămila. Mănânc niște momos și beau un suc de fructe, mă uit la peștii din acvarii și continui plimbarea printre expoziții. Mai e încă jumătate de văzut. Poze cu alte grupuri, mulțumiri, zâmbete! De la ieșire (care e de circa un metru înălțime ca și multe alte uși) merg spre Sukhna. Văd la stânga un indicator spre Rezervația Naturală și merg într-acolo. Mă notez într-un caiet, pornesc pe aleea principală și nu mă pot abține să nu explorez jungla din laterale. În dreapta lângă o baltă (loc de migrație a păsărilor), mă cheamă o gazelă indiană într-o totală liniște. Așa că merg după ea prin junglă și reușesc să filmez întreaga familie. Revin la poteca principală, pe stânga merg prin plantație și ajung la intersecție și apoi la barajul de la capătul lacului. Mă opresc pe un istm și mă ghidează doi indieni spre gară. De pe baraj cobor la un parc al tăcerii cu statuia lui Buddha în mijloc, îmi găsesc drumul pe lângă terenul de golf, ajung în Bhagwanpura și apoi după vreo doi kilometri sunt la gară chiar când se întunecă. Rezervarea biletului se face la un ghișeu care nu este în gară și cu ajutorul unor militari îmi iau bilet. Nu mai au loc la clasa a doua și îmi iau la vagon cu aer condiționat. Mi-a părut că plătesc mult, dar vroiam și experiența asta. Cu o altă autoricșă mă tocmesc să mă ducă la hotel. Șoferul nu știe locurile, se învârte mai mult și în final mă duce la hotel. Mai cercetez un pic zona și după o altă masă indiană mă retrag în cameră. Nu merge dușul (ce lux să ai duș în cameră)! Personalul nu reușește să îl repare și îmi dau altă cameră! Fac duș, mai scriu puțin în jurnal și la somn. Mâine am tren dimineață și am vorbit la recepție să mă ducă cu mașina la gară (gratis). 

In an American/English organized city with perpendicular numbered streets I propose myself to see the center of the city, Rose Garden and Nek Chand Rock Garden. If I reach Sukhna lake, is more than enough! And who knows what I might discover in my way! I take an auto rickshaw and reach the entrance of Rose Garden. It is a huge park-botanical garden where most of the plants are roses: red royal roses, white princesses, yellow curles covering one another, mist alleys, arthesian fountains, sun beams, pavement painted mandalas, groups of Indians taking pictures, cleanliness and order... God lets me here for about three hours! I hardly go out of the Rose Garden and I go through Leisure Valley to Nek Chand Rock Garden. It is easy to handle around in this city. All the streets and junctions are numbered, you find maps at every car stop. You can't lose yourself! At Nek Chand I pay a formal fee (20 rupees) and I wander in all the galleries, the rooms (it is outside!), between the statues, in the caves, between artificial waterfalls, near the rivers up to level 3. I make a short movie starting from the small canyon to the camel riding. I eat some momos and drink a natural fruit juice, I watch the fish from the fish pools and continue my walk between expositions. There is still half to see! Pictures with groups, thanks and smiles! From the out door (about one meter height as other doors) I go to Sukhna lake. I see a sign to left to Sukhna natural reservation and go to that park. I write my name in a notebook, start on the main alley and I can't help myself for not exploring the right side jungle. Near a pond (migration place for birds), an Indian gazelle calls me in a perfect silence. I follow her in the jungle and I make a movie with all her family. I go back to the main path, go on the left side through the plantation and reach the intersection and the dam at the end of the lake. I stop on an isthmus and two Indians guide me to the railway station. From the dam I go down in a Silence Park with Buddha statue in the middle, find my way near the golf field, reach Bhagwanpura and reach the railway station when it gets dark. I must make the reservation at an office outside the station and take my ticket with the help of some soldiers. They donțt have second class tickets and I buy an air conditioned coach ticket. It seems to pay a lot and I wanted this experience too. With an auto rickshaw driver I deal for the price to the hotel. He doesn't know the palces, drives around and finally gets me to the hotel. I walk around for a while, eat some indian food and go to the hotel. The shower is not working (what a luxurt to have a shower)! The stuff doesn't fix it and they give me another room! I take a shower, write in the journal and go to sleep. I have a morning train and the guy from reception will take me to the station with his car for free.


















































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu