miercuri, 26 decembrie 2012

Prin dealurile Craiesei pe schiuri 23.12.2012

Prin dealurile Craiesei pe schiuri 23.12.2012
Colegi de tura: Puiu Chiselita, Cezar Partheniu
Prima tura din iarna asta pe schiuri! Si vor mai fi cateva de acum incolo ca tare fain ii! Puiu a intrebat zilele trecute daca in preajma Craciunului e cineva in zona Brasovului care ar merge in ture pe schiuri (fie si de o zi)? S-au aratat cativa amatori fara sa spuna data exacta. Vorbesc cu Puiu sambata seara si stabilim sa ne intalnim duminica dimineata in gara Brasov. Imi propune ca traseu platoul dintre dealurile Sasul Popii (1512m), Varful Priporului (1520m) si Coja (1546m) din partea estica a PN Piatra Craiului si sunt de acord cu zona (am fost acum vreo luna si chiar ziceam in saua Joaca de schi de tura!).
Caut pe internet si vad ca s-a schimbat mersul trenurilor: in loc de 9.00 IR1746 ajunge la 8.28 in Brasov. Foarte bine! Inca jumatate de ora de lumina! La 5.45 plec din Gara de Nord si in tren imi ocup o parte din timp cu niste fatrazii (poezii din Franta secolelor XII-XV formate din cate 11 strofe de cate 11 versuri fara nici o logica prea clara). Cartea "Fatrazii" face parte din proiectul Bookland. Cam pe la 7.30 cand se lumineaza trec de Predeal si imi anunt colegul ca ma apropii. Din gara pornim direct spre Bran, Moeciu de Jos si Pestera. Reusim sa urcam doar pana la Nobilis (intersectia unde pleaca drumul spre Magura aflata sub Varful lui Stravat 1208m). De aci pana la Folea nu e deszapezit drumul. Punem claparii si schiurile si pornim pe foci spre Casa Folea (9.50).



Trecem in 30 de minute de intersectia cu BR (Magura) si TG care urca printre Varful Priporului si Steghiori si coboara pe valea Priporului in valea Vladusca si urcam pe CR pe deasupra ultimelor case spre Valea cu Pietre si apoi pe aceasta in sus pana pe platoul dorit. La ultima casa vad fumul si nu imi pot stapani (:D) remarca "Cata viata e in casa asta uitata de lume!".






Pe platou constatam ca e prea devreme! Am facut doar o ora si jumatate pana aici! Eu vin cu o propunere cam "curajoasa" pentru un incepator : sa coboram prin Joaca spre "La table", de acolo prin Cheile Brusturetului pana la cabana Brusturet, apoi Ciocanu si intoarcere prin Sirnea la masina! E cam prea mult! Puiu imi zice ca e ok sa coboram spre "La table" si de acolo sa ne hotaram. Perfect! Urcam pana in saua Joaca unde vad primul semn BR spre Curmatura Groapelor.
"Mergem pe aici?"
"Nu ca am scurta prea mult! Hai jos!" 
Asa ca vom cobori in 15 minute pana la intersectia "La Table"/Vladusca.

"Ne oprim aici?"

"Hai la totem ca se vede mai bine!"
Ma pacalesc singur ca de la totem nu se vede decat padure! Aici insa pleaca BR spre Grind si creasta!
"Hai sa facem pauza la poiana Grind!" 
Inca 8 minute si suntem la stalpul de langa poiana Grind de unde pleaca BA spre ref Grind I.

Langa niste copaci facem o scurta pauza de schimbat hainele si de ceva ceai si biscuiti/fornetti si continuam pe CA/TR/CG in aval spre Cheile Brusturetului. Odata intrati pe vale vedem ca pana la Curmatura Groapelor si Brusturet sunt tot 1 1/2 ore. Scurtam propunerea mea prin Curmatura si veti vedea ce bine am facut. Nu am mai fost niciodata pe acest traseu, doar ii vazusem intrarea de cateva ori. In 10 minute coboram "La pod" si facem stanga lasand CG sa se duca la Brusturet.
Drumul cu zapada virgina e asa de placut! Chiar simtim cum ne croim drum prin zapada.! In scurt timp marcajele noastre sunt ascunse si inaintam pe drumul mare la "bun simt". Pentru o perioada foarte scurta (20 de minute) trec eu la "sapat santul".

Puiu preia repede "conducerea" si urca ceva mai repede. Eu incep sa simt rosaturi si basici in claparul drept si imi aduc aminte de ce am patit anul trecut. Sper din tot sufletul sa nu mai fie tot asa! Merg mai incet si nu pot sa ma las. Doar eu am propus varianta asta!
Intr-un sfert de ora iesim in golul alpin de sub Curmatura Groapelor (cca 1400m altitudine) si Puiu ma asteapta fix in Curmatura. A recunoscut locul dintr-o alta tura, ne bucuram amandoi ca vedem si BR (clar va trebui sa o cercetez vreodata!) si scoatem un pic schiurile. Merita sa coboram un pic sa "simtim" depresiunea Branului.

Pe unde coboram de aici? In stanga panta e prea mare si ne stricam focile sau schiurile, in dreapta e drumul spre Ciocanu si Sirnea.
"Hai sa coboram un pic pe drum si vedem!"
Coboram cateva sute de metri si imi exprim o dorinta. "Ce-ar fi daca am intalni acum o sanie cu cai cu zurgalai?" In cateva secunde se aud zurgalaii si apoi vedem si sania ce urca spre noi.
"Se poate indeplini o dorinta mai repede de atat?"
"Nu stiu ce ai facut :D!"
Din fata noastra urca o sanie cu doi cai zdraveni plina cu bagaje. Sunt niste vechi montangnarzi care vor face Craciunul si Reveillon-ul (al 23-lea!) in munti. Acum merg la stana Grind, ne intreaba de zapada de pe drum si daca e cineva la stana. Vor fi ei acolo!
Ii salutam si pornim la vale. Mai coboram vreo suta de metri si Puiu imi propune sa coboram in stanga pe panta pana la primele case. Ok, coboram! Doar ca pantele sunt cam mari si pe foci e mai incomod de coborat. Mai alunec, mai imping schiurile... Pe panta mare Puiu coboara in cristiane la vale cu grija la pietrele de sub zapada. Eu cobor ceva mai incet, mai iau cate o tranta si nu ma las. Trebuie sa cobor! Metru cu metru pierd altitudine si Puiu ma asteapta la gardul primei case.
"Asta e supravietuire, nu schi :D!"
Coboram printre cateva case pana vedem o linie de stalpi fara cabluri si continuam pe acea linie pe un fel de drum de caruta.


Tinem cumva limita parcului national, la o sageata dreapta spre Pestera noi urcam pe urmele de animale spre stanga si va trebui sa ne descurcam cumva pe langa padure. Coboram pana intr-o culme aflata inaintea Vaii cu Pietre, ciugulim ceva si Puiu se uita pe GPS: urmeaza firul vaii cu panta ceva mai mare. Deci va trebui cumva sa urmam o curba de nivel. Curand ajungem la o panta mai mare pe care o coboram prin alunecare in plug si ajungem in fir. De aici in fata (15.20) avem o panta pe care o urcam in serpentine (greu e sa te-ntorci cu schiuri lungi!) si trecem pe sub un perete stancos pe o brana acceptabila. Dupa brana Puiu urca in alte serpentine prin padure abrupt. Eu sunt singur mai in spate si imi iese claparul din legatura exact in curba. Ce greu e sa il pui la loc fix in panta unde nu ai cum sa tii schiul la orizontala! Reusesc cu ambitie sa il fixez in legatura. Urc si ma ajut cu tot ce pot si prin chiote ne dam semnale ca suntem aproape unul de altul. Puiu continua sa faca urme si in 15 minute ajungem la casa "plina de viata". Rasuflu usurat! Stim amandoi acum unde suntem si ca mai avem putin (15.45). Luminile ce se lasa asupra Bucegilor si florile de gheata ne opresc pe loc pentru ceva cadre si alintari ale umbrelor pe mai multe planuri.


Urcam in urmele noastre de mai devreme si astfel incheiem circuitul. Pe deasupra caselor revenim la Folea si acum vom merge pe drum fiindca in timpul zilei venisera cu plugul pana la Casa Folea! Si s-au chinuit ceva ca in unele locuri malul de zapada trece de doi metri!

Dupa 7 ore ajungem la masina fericiti ca am castigat o zi-cadou asa de faina si nu am pierdut-o ca cei care au ramas in ceata si monotonia orasului (16.50). Cam intr-o ora ajungem la Brasov in gara, ii multumesc mult lui Puiu pentru companie (si reciproc) si ne promitem si alte ture cand om mai fi in aceeasi zona.

Cu asta tura faina mergem acasa spre Craciun cu inima incarcata de bucurie, veselie si voie buna. Cine altcineva decat Natura ne poate face astfle de cadouri?

Un comentariu: