vineri, 4 mai 2012

Plimbari bulgaresti 22.04.2012

Plimbari bulgaresti 22.04.2012

Ieri ramasese sa vorbim pentru o plimbarica montana in functie de grupul de prieteni. Irina imi spusese de doua variante: prima ar fi in muntii Baiului cu urcare pe Piscul Cainelui si coborare pe unde o fi, singurul scop fiind poienile cu branduse de pe sus; a doua ar fi o tura de catarat si bicicleta la Basarbov! Ramane sa mai vorbim pe seara sa vedem care varianta ramane pana la final! Undeva dupa ora 21.00 vorbesc cu Laviniu (abia ajunsesera si ei acasa franti dupa multe zeci de kilometri pe bicicleta) si imi spun ca s-au hotarat la varianta bulgareasca. Ok, vin!

Duminica dimineata la 7.15 sunt la ei la bloc, mergem cu masina pana la Florin in Bragadiru si de aici vom merge mai departe cu masina lui Florin. Undeva in jurul orei 8.00 decolam spre bulgari incercand sa ne corelam cu celelalte doua masini (cu soferii Vlad si Radu, prieteni si colegi de serviciu cu Laviniu). Reusim abia inainte de granita sa mergem impreuna. La Dunare taxa de pod este extraordinar de mare (cca 27 de lei de la "hotii" romani spre cei bulgari). o platim ca nu avem ce face si ne indreptam direct spre Basarbov prin Ruse (Pyce). Ei cunosc traseul si in jurul orei 9.30 ajungem la faleza de la Basarbov. Suntem primele masini si ca urmare colegii se echipeaza si Radu cu Florin urca sa echipeze primele trasee cu manse. Cativa dintre noi incep sa urce. Laviniu si Irina sunt franti de ieri si se baga la somn si eu, sincer sa fiu, nu prea am chef de stanca! Mai mult ma manca picioarele sa balauresc prin zona. Urc pana la o grota sapata cu o mare saltea patrata in ea, revin la colegii de sub perete si ma tenteaza sa urc pe langa casele din apropierea falezei. Dupa aceea mi s-a spus ca aceste case apartin celui care a deschis majoritatea traseelor! Nu mi-am luat aparatul foto fiindca ma gandeam ca urc doar pana deasupra falezei pe unde se poate pentru doar 15-20 de minute! Dar treaba merge lejer la sandale, urc pe BV (banda verde) pana sus, ma plimb prin tot felul de arbusti teposi si tufe de liliac, ajung pe multe tancuri din partea de sus a falezei si admir colegii care urcau (e un pic diferita imaginea sa vezi de sus sau de jos cum urca!), privesc in zari o parte din canionul raului Rusenski Lom (cred ca voi mai merge pe aici si mai departe ca pare interesant!) si ma tenteaza sa merg pe deasupra falezei si sa cobor pe unde se poate spre rau si lacuri! Gasesc un drum de animale plin de urme ramase in noroi si cobor pe el prin padure (de multe ori orizontal). Drumul asta ma coboara printre arbusti pana sub a doua faleza de pe partea stanga a raului. Aici ma hotarasc sa ma intorc (trecuse mai mult de o ora din plimbarea mea de cateva minute!), gasesc niste poteci care ma coboara la un pod peste rau, il trec si fac dreapta spre lacul unde pare sa fie o colonie de pescarusi. Aici ma aventurez intr-o explorare de jungla pe partea dreapta a lacului. Liane, arbusti, noroi, pamant alunecos, pietre pe malul apei, tot pachetul! Poate pentru unii explorarile astea tin de curaj, tupeu, "nebunie", dar mie mi se par cat se poate de normale!  Trec pe un dig de pamant, intru in desisul de pe malul lacului, gasesc o poteca intortocheata care ma duce pana la al doilea dig si revin la o casa pe malul stang. Sunt neplacut surprins sa vad foarte multi pesti morti si ma gandesc ca trebuie sa fie ceva poluare ca altfel nu s-ar explica! Chiar sunt curios daca bulgarii fac in sensul asta ceva mai mult decat noi! Pe langa casa drumul ma duce pe partea dreapta a salbei de lacuri ce coboara spre zona cu falezele de catarat si spre manastire. Urmez drumul cu dale de beton si sunt surprins sa vad cateva masini care urca pe aici cu viteza destul de mare (30-40 km/ora) pentru drumul asta. La un alt dig trec pe partea stanga in incercarea de a ajunge direct la parcare la colegi. Am ghinion caci raul tulbure nu imi lasa nici o cale sa trec si digul dintre rau si lacuri e din ce in ce mai acoperit de copaci, liane si arbusti. Asa ca ma furisez pe el pana la urmatorul dig si revin pe dreapta cursului de apa pe beton pana la digul mare din dreptul falezei. Revin la colegi si Radu Diaconescu insista un pic sa urc si eu pe cel mai usor traseu (un 5+). Nu ma simt in stare si ii refuz insistentele. Colegii dezechipeaza traseele si ne retragem toti la umbra la masa. Pe un 6- o vad pe fosta mea prietena Dana cum se catara ca un paianjen. Ma bucur mult pentru ea! Dupa masa cativa colegi pleaca la plimbare cu bicicletele si noi (vreo 7) pornim in sus spre "padurea de liliac"! De fapt sunt cateva tufe albastrii ascunse printre acele arbustilor de deasupra falezei. Abia acum imi voi lua aparatul foto la mine pentru cateva poze. Eu ma "ofer" pe post de ghid caci fusesem mai devreme tot pe aici! Urcam pe BV de mai devreme si facem multe pauze de panorame deasupra falezei.



Mergem un pic spre sud pentru panorame si un strop de umbra impreuna cuIrina si Laviniu care venisera pe biciclete pe sus. Ei se hotarasc sa faca un traseu mai lung pana la manastire (pe unde "explorasem" eu mai devreme) si noi facem cale-ntoarsa spre nord. Gasim cateva drumuri pe care coboram dupa capatul falezei pana aproape de rau. Dar acum pe unde sa treci? Ca Rusenski Lom este la fel de mare, plin de mal si rapid ca peste tot prin canion! Banuiala ca inclusiv in dreptul manastirii nu avem cum sa trecem e confirmata cand ajungem pe malul de pamant ce il separa de terenurile agricole acum uscate de soare. Eu fiind "cercetas", ajung primul pe mal si vad apa care ne impiedica sa trecem. Colegii vor sa se intoarca la drumul de pamant pe langa care au putina umbra si merg pe acolo pana in dreptul primei ferme.
"E musai sa fie un pod de acces acolo!"
Eu ma bag un pic "prin balarii" pe malul de pamant si in dreptul casei/fermei gasesc podul cautat. Anunt colegii de la distanta ca aici putem trece si vad ca nu prea isi dau seama cum sa ajunga la mine.
"Merge pe langa casa pe la umbra!"
Vin cu totii cu mare veselie, trecem podul, urcam la drumul asfaltat (era si o poteca "pietonala" amenajata mai aproape de rau, dar am vazut-o cu totii prea tarziu). La 16.30 ajungem la manastire si intram un pic cu sfiala fiindca nu suntem imbracati chiar adecvat pentru manastire (ma refer la imbracamintea sport mulata pe corp!). La intrare citim ceva din istoria manastirii. Legenda spune ca in secolul XIV Basarab I a fondat manastirea si un tanar Dimitar a luat drumul manastirii. Dupa moartea sa, apele raului Rusenski Lom i-au luat ramaasitele departe si de atunci au inceput sa se intample minuni. In timpul razboiului ruso-turc din 1769 ramasitele sfantului Dimitar Basarabov au fost aduse la Bucuresti si se pastreaza la Catedrala patriarhala. Se pare ca acest sfant i-ar uni pe romani si bulgari :).
Nu avem acces la biserica propriu-zisa si fiecare se plimba pe unde vrea. Binenteles ca atractia cea mare sunt chiliile sapate in peretele canionului si urcam toti pana la ele pe scarile amenajate. Totul este extrem de turistic si poate de aceea nici nu se mai vede foarte mult esenta crestina. Unele icoane au fost furate sau depozitate spre pastrare in alte locuri si cateodata totul pare sinistru de izolat. Flacara timida a catorva lumanari insa te face sa simti detasarea locului! In pictura din mica bisericuta din piatra sunt cateva reprezentari mai "dure" care le aduc aminte colegilor de alte biserici unde pictura laicizata nu pare sa aiba deloc legatura cu credinta!


Coboram in curtea manastirii pentru a mai aduna un pic de racoare in soarele arzator si facem o pauza de regrupare inainte de plecare.
"Hai Cezar incearca si tu cativa metri pe bicicleta", imi spune Laviniu.
"Lasa pe alta data!"
Pornim spre amonte pe malul drept al salbei de lacuri pe drumul asfaltat. Irina se ofera dupa vreo suta de metri sa se intoarca pana la manastire si sa ia manusile uitate acolo de Laviniu. Gest frumos! Drumul e lejer si astfel imi completeaza curiozitatea si dorinta mea de mai devreme de a parcurge si aceasta bucla a drumului pana la faleza. In dreptul falezei si corturilor trecem iarasi peste digul de pamant larg cat sa treaca o masina, mai mergem spre aval circa 50 de metri si peste un pod metalic ajungem printre gratargii de sfarsit de saptamana la faleza si apoi la masini. Un pic de slackline si un moment de indecizie de grup duc la hotararea finala : unii vroiau sa plece mai tarziu si eventual grupati in masini altfel decat la venire, dar ramane sa plecam exact asa cum am venit! Asa ca pe la 17.00-17.30 ne urcam in masini si mergem pana acasa in Bragadiru si apoi Bucuresti cu pauza doar la granita unde trebuie sa platim taxa de pod si sa ni se verifice buletinele. Ca veni vorba de taxa de pod, hoti mai sunt romanii! Fata de 27 de lei cat am platit la venire, bulgarii ne cer doar 8-9 lei platibili in leva (4 leva) sau in euro (2 euro). Si calitatea scazuta a drumului e aceeasi si in partea bulgara a podului si in cea romaneasca! In fine trecem si ii dam bice pana in Bragadiru la Florin, in Militari la Irina si Laviniu si apoi acasa.

Chiar daca nu am catarat absolut deloc si nici nu am facut "pasi pe roti", m-am simtit extrem de bine descoperind si alte locuri decat faleza (cum bine a zis o colega: aici e mai mult decat faleza cu trasee!).
Cu multumiri Irinei si lui Laviniu pentru "cuplare" la transport, colegilor pentru voia buna si atmosferei bulgaresti linistite, deja imi fac planuri pentru mini-vacanta de 1 mai! Vom vedea ce a iesit in cateva zile!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu