luni, 28 mai 2012

Un tunel pierdut 27.05.2012

Un tunel pierdut 27.05.2012

Initial aveam cu Andrei alt plan pentru astazi, dar aceeasi ploaie intermitenta de ieri si faptul ca trebuia sa fie in cartierul Drumul Taberei in jurul orei 19.00 ne-au determinat sa schimbam zona si sa vizitam tunelul Metrorex abandonat prin care se facea legatura intre depoul Semanatoarea (primul depou al retelei de metrou Bucuresti) si artera feroviara Bucuresti Progresu – Filaret – Cotroceni – Gara de Nord – Herastrau – Obor – Titan. Detalii mai multe gasiti pe blogul lui Andrei. Prin acest tunel au fost aduse la Semanatoarea primele rame de metrou in Bucuresti. Una din intrarile tunelului se afla la intersectia strazii Fabricii cu calea Apeductului (NNE fata de intersectia Lujerului). Studiind mai multe harti ale Bucurestiului, am gasit ca strada Cetatuia se numea inainte Vagonetului (de ce oare?). Spre capatul tunelului (deasupra caruia acum este construit un bloc de birouri) o pasarela facea legatura intre statia de metrou proiectata si blocuri. Insa statia si tunelul au fost abandonate o data cu construirea bulevardului Iuliu Maniu deoarece nu se mai dorea ca metroul sa mai mearga la suprafata in aceasta zona. Intram in tunel printr-o mizerie de nedescris si reusit sa ne furisam printre gunoaie si arbusti crescuti in mod natural. Abia la intrarea propriu-zisa in tunel se mai "elibereaza" zona si putem inainta fara grija cu lumina lanternelor pentru siguranta. Evitam cateva balti pe marginea tunelului, prilej cu care prind un cadru in pasajul Lujerului printr-o fereastra data de lipsa unui panou de protectie. Ma abtin sa scot capul rapid spre pasaj pentru a nu speria vreun sofer :D! Continuam prin tunel si iesim printre grafitti sub giratoriul de la intrarea in Cora Lujerului din strada Lujerului. Aici (printre aceleasi gunoaie) iesim la suprafata cu aparatele foto in bagaj pentru a le feri de ochii "conlocuitorilor" ce si-au facut adaposturi langa marginea tunelului. Iesim in dreapta la "magistrala pierduta" si pe langa fosta gara Bucuresti Cotroceni (acum locuita si ea), continuam pe langa calea ferata pana la complexul AFI Palace Cotroceni. Pe un gard am vazut un desen interesant denumit "Tara ca o vaca", dar nu l-am putut "captura" in aparat din motive de siguranta ;)! De acum incolo zona e noua si pentru Andrei fiindca nu mai explorase pe aici! Iesim pe langa complexul AFI, traversam bulevardul Vasile Milea si continuam pe calea ferata pe langa un complex al SPP pana ce iesim in bulevardul Geniului vis-a-vis de "parcul" Cotroceni. De aici (intersectia Razoare) linia ferata continua paralel cu strada Progresului si apoi pe strazile Inclinata si Liniei ajunge spre Ferentari. Ne limitam la intersectia Razoare si Andrei zareste peste cladirea ICIM si a facultatii de psihologie turla bisericii "Sfanta Elisabeta si Sfanta Elena". Gasim drumul pana la ea prin curtea facultatii, participam la o adunare crestina in biserica si imi dau seama cat de mult se pot lega lucrurile intre ele. Prima tema (a cunoasterii sensului vietii personale) am recunoscut-o intr-un documentar trimis mai devreme de o prietena pe internet si acum in prelegerea preotului. Si mai departe explicarea faptului ca niciodata nu suntem singuri si cineva "merge" alaturi de noi in orice moment m-a trimis cu gandul in alte cotloane ale mintii. Iesim din biserica si Andrei se duce la treaba lui. Eu, la invitatia unor prieteni, "tai Bucurestiul in doua" pentru o o bere si un schimb de pareri (pe teme montane) cu niste prieteni tocmai in zona Floreasca.

Pana una-alta locurile ascunse din capitala noastra pot ascunde multe frumuseti daca stii sa vezi dincolo de betoane!










Explorare/documentare urbana 26.05.2012

Explorare/documentare urbana 26.05.2012

Colegi de tura: Andrei Berghes, Cezar Partheniu

Stiu ca de ceva timp Andrei descopera si arata lumii obiective mai mult sau mai putin cunoscute (de cele mai multe ori ultima varianta!) din Bucuresti si imprejurimi si nu numai. O parte din aceste obiective/ruine sunt descrise pe http://exploratorurban.wordpress.com. Pentru unul din aceste articole (planul e pentru toate si va lua ceva timp), Andrei face o documentare ulterioara inainte de a muta articolul (evident mai documentat si detaliat) pe http://arhivadegeografie.wordpress.com/ . Zilele astea datorita ploii si a impedimentelor financiare, vrem sa mergem spre Urziceni la cel putin un obiectiv aflat in Gradistea, Ilfov. E vorba de conacul Hagi Tudorache aflat in comuna amintita (http://exploratorurban.wordpress.com/2010/02/22/o-biserica-si-doua-conace/). Trebuia sa ne intalnim la ora 9.00 la Cora Pantelimon sa plecam cu microbuzul si ploaia de sambata dimineata ne trezeste abia pe la 10.30. Asa ca varianta accesibila e sa mergem cu trenul din Gara de Nord pana in halta de marfa Greci (5.2 lei cu plecare la 14.30). Stabilim intalnirea la gara, luam bilete si sus in tren! Si trenul merge si merge cu viteza... pana la Bucuresti Triaj! Si aici pauza ca asteapta alt tren! Si iarasi mai merge caruta, si iar mai sta...! Facem o ora pana in dreptul P.O. Aeroport Henri Coanda si opreste in statia Balotesti (22 km). Of, mama lor de tren, de CFR si de Romanica! Intarzie si pe distante asa de mici! E adevarat ca e o singura linie aproape ruginita pe care merg doua trenuri pe zi. Vazusem si linia ce mergea spre Snagov (separare din Caciulati) la fel de ruginita. Nu stiu cum vazusem eu pe internet ca se redeschide linia respectiva mai in vara!
Dupa lungi asteptari parcurgem cei 39 de kilometri pana la halta Greci in care coboram la ora 16.00. Vedem cum trenul merge mai departe spre Urziceni si noi pornim pe ulita din spatele garii. Facem dreapta pe prima ulita spre DJ200 care merge in Gradistea. Un cal alb se uita la noi din lanul cu iarba verde inalta de 40-50 de centimetri!
Andrei stia de un alt drum de tara pana in asfalt si il gasim cu cateva zeci de metri inainte de drumul amenajat. Facem stanga pe acest drum si ne duce pana la Caminul Cultural (eu zic in gluma Coltoral si Andrei imi spune ca doar in Ardeal se spune asa!). Facem stanga pe DJ101 si pe un afis vedem anuntul ca aici este sit Natura 2000, "arie protejata pentru pasari si oameni". Mi se pare comic ultimul cuvant si trecem mai departe! Facem dreapta pe strada Bisericii Maxineni si in 200 de metri ajungem la biserica monument istoric. In stanga se afla ceea ce a mai ramas din conacul Hagi Tudorache. Andrei e profund dezamagit. Acum doi ani inca mai statea in picioare intreaga cladire. Acum mai sunt doar niste urme de ziduri, caramizile sunt imprastiate peste tot, lemnul si tabla de pe acoperis au disparut in proportie de peste 90%, totul e distrus :(. Si cand ma gandesc ca ar putea fi un obiectiv interesant pentru straini! Altii se mandresc cu lunga lor istorie de nici 250 de ani si noi...



Cu tristete in priviri trecem pe langa biserica Maxineni si dam sa coboram spre baltile din nordul conacului. Drumul de tara ne duce spre NE pana aproape de lacul Caldarusani. Aici avem de ales stanga (pe partea cealalta a baltilor si apoi spre est spre sat) sau dreapta (direct la terenul de fotbal in centrul Gradistei). Pana una-alta coboram pana la lac pentru cateva panorame si cadre cu niste dulci vitei ce mananca lapte de la una din vacile legate. La intoarcere cainii de paza la vaci alerteaza o localnica ce vine si stam de vorba cu ea. Venise sa vada de nu s-a dus vreun vitel spre gropile cu stuf ca nu il mai scoate nimeni de acolo! Povestim despre ea si despre conac. Aflam astfel ca a fost al boierului Greceanu dupa familia Tudorache si ca acum ar fi in litigiu intre autobaza Buftea (care dupa ce a murit paznicul de aici nu a mai adus pe altcineva) si niste nepoti ai boierilor printre care si Iuliana Marciuc-Posea (realizatoarea emisiunii "Confesiuni" de la TVR1). Zvonuri ce umbla prin sat! Ii multumim femeii pentru informatii si pentru indicatii si pornim spre asfalt in ideea de a ajunge in Fierbinti si Stroesti cu ocazia.

Iesim la asfalt, stam la autostop "fara noroc" si pentru 3 lei de fiecare mergem cu microbuzul pana in centrul orasului Fierbinti-Targ. De aici Andrei stie bine pe unde trebuie sa mergem spre lacul Dridu si fosta biserica din satul Stroesti. Mergem vreo suta de metri spre Fierbintii de Sus si apoi dreapta pe drumul principal DJ 101 (Calea Urziceni) spre Dridu. La o curba a drumului ma atrage o cruce veche de peste o suta de ani si muschii de pe acoperisul unei fantani nefolosite in prezent.

Mai mergem cateva sute de metri si pe strada Stroiestenilor coboram spre malul lacului de acumulare Dridu. Acesta a fost creat artificial intre 1979 si 1985 si a fost dat in folosinta in 1988. Lacul este folosit ca sursa de irigatii si control al cursului de apa pentru atenuarea viiturilor (Sursa: http://turismuldinromania.xhost.ro/barajul_dridu.html). Ca urmare satul Stroesti a fost daramat si inundat si astazi se mai vede doar biserica satului (ruina) care a supravietuit apelor. Cimitirul inundat a fost profanat in mai multe randuri si abia ce se mai descopera cateva cruci si urme ale cavourilor.

Mai intru un pic "pe balta" pana ce noroiul incepe sa fie cam mare si mai sunt si ceva semne de ploaie! Asa ca facem cale-ntoarsa pana la biserica si pe langa aceasta pe poteca ce merge pe malul lacului spre vest cautam sa vedem cat de mult putem inainta. Mergem mai tot timpul pe deasupra dalelor de beton ce constituiau amenajarea lacului si lacrimile cerului tot ne indeamna sa iesim la asfalt. Intrebam niste femei care iesisera pe islaz cu vacile si ne ghideaza pe prima ulita spre asfalt. La capatul ulitei erau mai multi oameni adunati si cativa copii de acolo ne intreaba daca suntem de la "Las fierbinti". Nu suntem din echipa de filmare si mai tarziu la un bar aflam povestea filmarilor.

Iesim "la sosea" si simtim nevoia unei beri, motiv sa ne si adapostim de ploaie. Acum aflam ca filmarile serialului TV (personal nu am vazut si nu cred ca voi vedea vreodata un episod din astfel de seriale!) au prilejuit multe avantaje pentru oras: caminul a fost inchiriat pe toata perioada filmarilor, actorilor li se asigura o masa cel putin pe zi, se face consumatie la barurile din zona, probabil ca s-au mai dat si mici atentii prin primarie (ca doar asa e la noi!). Per ansamblu totul e bine! Aflam detaliile acestea de la un localnic foarte binedispus care, dupa cel putin doua pahare de vodca (asta cat am stat noi acolo!) s-a urcat pe scuter si la drum! Cand s-a oprit ploaia (relativ), pornim mai departe spre centru si ne ia un microbuz care ne face legatura cu cel de Bucuresti ("Las" Fierbinti-Bucuresti 7 lei). Cam pe la 21.30 ajungem in Bucuresti si coboram in dreptul fantanii Miorita pentru o plimbare rapida prin Herastrau pana la Aviatorilor. Aici fiecare porneste spre casa lui ramanand sa ne auzim duminica la un telefon pentru o alta iesire (in caz ca nu ploua!).

Concluzia turei: pacat de atatea constructii faine care se pierd din nepasarea autoritatilor!


miercuri, 23 mai 2012

Lacul Vacaresti - delta din oras 20.05.2012

Lacul Vacaresti - delta din oras 20.05.2012

Lacul Vacaresti, constructie care acum 30 de ani se dorea a servi drept lac de agrement sau de protectie impotriva inundatiilor (facand parte din sistemul hidrologic al Dambovitei), a fost lasat uitarii de catre mai marii Bucurestiului. Si cu siguranta e mult mai bine! Despre lacul Vacaresti, istoria lui si ceea ce este acum se tot vorbeste in ultimul timp in documentare in revista National Geograpic Romania, la televiziuni, in programele politice (o cunosc pe Simona Cretu de ceva timp si din experienta pot spune ca se agita mult pentru mediu), pe grupurile de discutii online de profil , in cercurile stiintifice si nu in ultimul rand pe blogurile unor buni prieteni. Cu siguranta si in ale locuri si nu stiu eu! Ca urmare eu nu voi da prea multe detalii si ma voi limita doar la impresia personala.

Conditionat de vreme (ploaie) si ambitios sa ajung in acest sfarsit de saptamana "pe balta", il sun pe Andrei Berghes (autorul blogului mentionat) si il intreb mai multe detalii despre acces spre lac. Si chiar ma intreba cand merg ca ar merge si el! Convenim sa ne intalnim la 17.15 si sa exploram un pic potecile dupa o gura de bere! Zis si facut!

La 17.30 intram pe balta puti nmai la sud de complexul Asmita si gasim poteci pe care nu mai fusese nici Andrei. Prima impresie e covarsitoare. De pe malul digului vad delta orasului, un paradis verde plin de arbusti, iarba inalta, stuf, copaci incolaciti in toate directiile, multe mlastini, cantece de pasari si de broaste, zboruri razante pe care nu te saturi sa le urmaresti! Parca nu as mai fi in Bucuresti! Ce blocuri, ce claxoane, ce injuraturi, ce praf, ce mizerie! Toate sunt acum in spatele digurilor! Aici nu mai vezi decat apa, noroi, stuf, pasari ce incanta bucuros timpanele, nuante de verde cat se poate de diverse, trepte de galben-portocaliu ce coboara din razele soarelui, poteci ascunse in desisul stufului! Andrei imi propune ca pentru prima data sa mergem pe ulita principala ce leaga colturile de la targul de masini Vitan (nord-est) si mall-ul Plaza (sud-vest). Pana acolo e cale lunga caci exploratorul din mine se avanta pe unde e mai stramt si mai necunoscut! Chiar si pentru Andrei care de ceva timp tot vine pe aici! Mergem pe o poteca spre sud spre adaposturile "clanului de Mall" si apoi spre est ne afundam in stuf. Curand stuful ne trece de cap si urca pana pe la trei metri inaltime! Gasim intersectii de poteci, ne furisam prin stuf pe langa balti pana ajungem la un adapost sub o salcie creata. Noroc ca nu e proprietarul aici ca nu stim cum ar fi reactionat! Trecem de adapost pana ce poteca se pierde in toate partile in mlastina. Asa ca ne intoarcem si ne infundam curand intr-o alta poteca in alte intinderi de apa furisate prin stuf.
"Hai sa ne intoarcem si sa mergem pe drumul principal!"
Cumva intram pe o alta poteca si calea ne e inchisa repede de o trecere fara scapare: desi e un pod din crengi de salcie, sub greutatea noastra acestea intra in apa pana aproape de glezne. Hai sa nu ne udam acum, venim alta data cu cizme de pescar! Gasim alta solutie de intoarcere la drum si apoi la digul de langa complexul de blocuri Asmita. Nu il las prea mult pe Andrei sa mearga spre capatul drumului (intrarea propusa de el pe blog) si revenim in plapuma de iarba pe o poteca printre bucati de beton: "ruinele cetatii BUCUdava" :D! Evident ca nu a existat aceasta cetate nicaieri in zona! E doar inventia mea de moment! Printre alte laculete ajungem la drumul al mai mare, ma opresc mereu la pozat in stanga si-n dreapta si printre lacul cel mai mare si desisul prin care ne-am plimbat mai adineaori ne indreptam spre coltul sud-vestic al lacului. Izvoarele naturale mentin acest mini-paradis acvatic si il lasa sa se dezvolte natural, asa cum numai susurul apelor si armonia Gaiei poate sa faca! Cateva poze la ultimele lacuri si la apus si iesim printr-o spartura din gardul metalic pe soseaua Oltenitei. Buna de stiut pentru alte variante de traseu!

In spatele nostru inainte sa iesim pe dig se vede salba de lacuri si laculete care formeaza ecosistemul unic in Bucuresti si care ma atrage intr-o alta iesire eventual cu o barca (daca oi gasi)!

E minunat sa avem acest coltisor de delta chiar langa casa! Orice s-ar face, pastrati-l asa cum este si cel mult un podet de lemn si cateva observatoare sunt suficiente! Asa cum am gasit un observator langa Sandnes, Norvegia pe lacul Stokkalandsvatnet (vedeti doua detalii aici: poza 1poza 2)! Iarasi trebuie sa luam lectii de la norvegieni in protectia, conservarea si respectul pentru Natura!

Uite ce avem in mini-delta "dintre blocuri":










Noaptea muzeelor in Bucuresti 19 mai 2012

Noaptea muzeelor in Bucuresti 19 mai 2012

Ca in fiecare an, in Bucuresti si in cateva orase din tara se organizeaza "Noaptea muzeelor" (pornind de la conceptul francez). Mai multe informatii sunt de gasit la http://www.noapteamuzeelor.ro/ . In acest an vroiam sa ajung la muzeele/expoziile nou incluse in program si pana la urma s-a concretizat intr-o scurta vizita la Arhivele Nationale (http://www.noapteamuzeelor.ro/2012/05/10/arhivele-nationale-ale-romaniei-3/) la expozitia "Viata urbana in Moldova si Muntenia, 1830-1916 ", Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" (renovat si redeschis anul trecut) (http://www.noapteamuzeelor.ro/2012/05/11/muzeul-national-de-istorie-naturala-%E2%80%9Egrigore-antipa%E2%80%9D/) si Muzeul national "George Enescu" (http://www.noapteamuzeelor.ro/2012/05/10/muzeul-national-%E2%80%9Egeorge-enescu%E2%80%9D-4/).

Intre "obiective" gasiti primele cadre de mai jos surprinse pe strazile Bucurestiului spalate de ploaia continua!




Inceputul noptii a fost deschis de o vizita nocturna in parcul Carol dupa ploaie si renuntarea la Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" datorita cozii imense de la intrare.


Din acelasi motiv am renuntat si la Galeria Nationala de Arta si la Biblioteca Centrala Universitara "Carol I".
Facem o scurta vizita la Arhivele Nationale si apoi prietenii mei (Gabi si Mihai) se retrag spre casa. Eu ma plimb prin Bucuresti cu autobuzul special dedicat Noptii Muzeelor si cobor la Piata Victoriei doritor de a vedea Muzeul Taranului. E inchis si ma hotarasc pe moment sa merg la Antipa.


Desi mai fusesem de cateva ori la Antipa, m-am gandit ca e o ocazie de a vedea muzeul restaurat dupa trei ani de eforturi ale oamenilor de stiinta ce lucreaza acolo. Si efortul lor e demn de lauda: vechiul muzeu Antipa se ridica acum la standardele muzeelor europene de calibru!









Tarziu in noapte (3.00) am avut parte de incantatoare compozitii ale lui George Enescu in casa memoriala (palatul Cantacuzino construit in 1901-1903 de Grigore Cantacuzino "Nababul" si acum sediu al Uniunii Compozitorilor din Romania) si de o inedita si extraordinara expozitie de pictura a Ralucai Turliu Cobilanschi in aula palatului. Creatiile ascund foarte multe ganduri subtile ce se concentreaza pe ideea muzicalitatii mintii umane, a comunicarii nocturne, a treimii gand-sunet-eliberare si a ferestrelor sufletului!

 



Imaginatia mi-a fost alintata de cateva creatii expuse pe gardul casei Monteoru de pe Calea Victoriei (monument istoric refacut de catre arhitectul Ion Mincu si de inginerul Nicolae Cutarida in 1887-1889 in stil eclectic) unde se afla sediul Uniunii Scriitorilor din Romania ("Telefonul din coltul strazii" de Cristian Popescu, "Omul de pe casa" de Ioan Flora si "Pentru ca scrie poeme" de Aurel Dumitrascu).

O noapte plina de frumos in ciuda agitatiei citadine!